Papa Francisc: Avem ce învăța de la penticostali, carismatici și evanghelici

28.09.2018, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a adresat vineri participanților la adunarea plenară a Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, afirmând că Biserica poate învăța din discernerea prezenței Duhului Sfânt în comunitățile carismatice. Tema adunării plenare a fost „Penticostalii, carismaticii și evanghelicii: impactul asupra conceptului unității”. „Creșterea constantă a acestor noi exprimări de viață creștină reprezintă un fenomen foarte semnificativ, care nu poate să fie neglijat”, a spus Pontiful. „Formele concrete ale comunităților inspirate din aceste mișcări sunt adesea legate la contextul geografic, cultural și social deosebit în care se dezvoltă și de aceea această scurtă reflecție a mea nu va ține cont de fiecare situație, ci se va referi la fenomenul în ansamblu.”

Sfântul Părinte a povestit fără menajamente o experiență personală nu tocmai fericită ca start: „Când eram [superior] provincial [în Argentina], am interzis iezuiților să intre în raporturi cu aceste persoane – cu Reînnoirea Catolică – și am spus că părea mai mult o ‘școală de samba’ decât o reuniune de rugăciune! Apoi am cerut iertare, și ca Episcop am avut un raport frumos cu ei, cu Liturghie în Catedrală.” A subliniat apoi că înmulțind întâlnirile cu ei, „noi catolicii vom putea învăța să apreciem experiența atâtor comunități care, adesea în moduri diferite de cele cu care suntem obișnuiți, trăiesc credința lor, aduc laudă lui Dumnezeu și mărturisesc Evanghelia carității. În același timp, ei vor fi ajutați să depășească prejudecățile cu privire la Biserica Catolică și să recunoască faptul că în comoara inestimabilă a tradiției, primită de la apostoli și păstrată în decursul istoriei, Duhul Sfânt nu este deloc stins sau sufocat, ci continuă să lucreze în mod eficace.”

Papa a admis că relațiile dintre catolici și protestanți, carismatici și evanghelici nu sunt ușoare. A amintit disconfortul provocat de apariția de noi comunități, cu predicatori puternici, situații diferite de „experiența ecleziologică a Bisericilor istorice”. „Faptul că nu puțini catolici sunt atrași de aceste comunități este motiv de iritare, dar poate să devină, din partea noastră, motiv de examinare personală și de reînnoire pastorală.” Trebuie cu toate acestea să recunoaștem că aceste comunități „nu sunt deloc lipsite de semnificație și de valoare în misterul mântuirii”, a continuat Sfântul Părinte, invocând Conciliul Vatican II. „Catolicii pot să primească acele bogății care, sub călăuzirea Duhului, contribuie mult la împlinirea misiunii de a vesti Evanghelia până la marginile pământului.”

„Trebuie să evităm să ne acomodăm pe poziții statice și imutabile, pentru a îmbrățișa riscul, pentru a îmbrățișa riscul de a se aventura în promovarea unității: cu ascultare eclezială fidelă și fără a stinge Duhul (cf. 1Tes 5,19). Dumnezeu este cel care creează și recreează noutatea vieții creștine și același Duh conduce totul la unitatea adevărată, care nu este uniformitate. Pentru aceasta deschiderea inimii, căutarea comuniunii și discernământul atent sunt atitudinile care vor trebui să caracterizeze raporturile noastre, conform Duhului.” A încheiat pomenind de vizita sa în Letonia, mărturisind că a fost impresionat de „maturitatea ecumenică” găsită acolo.