Creștinii persecutați și migranții în atenția părinților sinodali în a treia congregație generală
05.10.2018, Vatican (Catholica) - Tinerii trebuie să îi evanghelizeze pe tineri, adică trebuie să fie protagoniștii vestirii evanghelice cu mărturia vieții și nu numai cu cuvântul – este indicația reieșită din a treia congregație generală sinodală desfășurată joi, 4 octombrie 2018, după-amiază, în prezența Papei Francisc, care a luat pe scurt cuvântul în timpul dedicat intervențiilor libere. Au participat la sesiune 253 de părinți. Cel care a introdus tema lucrărilor – prima parte din instrumentum laboris – a fost președintele delegat de rând, Cardinalul Désiré Tsarahazana. Au intervenit 20 de părinți sinodali, cum era în program, și tot atâtea au fost intervențiile libere.
În dezbatere s-a făcut referință la creștinii din Orientul Mijlociu care au trebuit să își abandoneze casele numai pentru a nu-și renega propria credință, și la cei uciși pentru același motiv. Unul dintre părinții sinodali, vorbind despre ceea ce s-a întâmplat în țara sa, a denunțat că au fost peste o mie două sute de creștini uciși, dintre care un Episcop și cinci preoți. Apoi a arătat că liturgia a salvat mulți credincioși în momentele tragice ale persecuției. Biserica i-a încurajat pe tineri să se angajeze pentru o lume mai bună, pentru ca mesajul de mântuire să ajungă la toți cei de vârsta lor. În această privință, a fost lansată propunerea de a institui un Consiliu Pontifical dedicat chiar tinerilor.
În afară de cei persecutați pentru credință, părinții sinodali au evocat și drama tinerilor și a tinerelor care au trăit personal războiul, a celor care nu au loc de muncă, a celor care devin victime ale culturii rebutului și uneori și ale traficului de ființe umane. Un gând s-a îndreptat și spre cei care sunt constrânși să emigreze în căutarea unor condiții mai bune de viață și a unui loc de muncă. Sunt numeroase problemele pe care le întâlnesc tinerii care își părăsesc propria patrie: îndeosebi de delicată este situația femeilor care trebuie să muncească pentru a susține economic familiile de origine. Adesea este vorba despre persoane fără instruire sau formare profesională. De aici invitația de a deschide bisericile pentru această generație de imigrați, pentru a-i face mai puternic părtași la viața eclezială.
În această privință, a reieșit recomandarea de a nu ceda tentației activismului și de a lucra pentru a-i face pe tineri să înțeleagă valoarea rugăciunii și a contemplației, mai ales pentru ca să descopere vocația lor în lume, pentru că noile generații au o dimensiune profetică. De fapt, în pofida numeroaselor dificultăți, reușesc să mențină vigoarea credinței lor. De aceea Biserica trebuie să le ofere o solidă formare spirituală, pastorală și intelectuală. De aici propunerea de a-i însoți în procesul de maturitate umană și spirituală prin întâlnirea personală cu Cristos, stimulându-i spre caritatea față de aproapele și încurajându-i la o viață virtuoasă după exemplul sfinților tineri.
Unul dintre părinți a arătat și că cea mai mare parte a comunităților parohiale nu este adaptată tinerilor. Un altul a evidențiat că Episcopii și preoții nu au timp să se dedice noilor generații, pentru că sunt prea ocupați cu rezolvarea practicilor birocratice și administrative. Apoi s-a arătat că ascultarea este o problemă teologică și nu pedagogică, iar Biserica trebuie să fie așadar empatică, adică să scurteze distanțele cu o atitudine non-clericală, care să nu fie nici ipocrită nici paternalistă. (material L’Osservatore Romano, tradus pentru ITRC.ro de pr. dr. Mihai Pătrașcu)
