Papa Francisc: Să îl aducem pe Isus acasă, în familie, în școală, în societate
05.10.2018, Vatican (Catholica) - Pericolul reducerii Evangheliei la un fapt social, la o obișnuință, s-a aflat în centrul predicii Papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată vineri, 5 octombrie a.c., în capela Casei Santa Marta din Vatican. Inspirându-se din Evanghelia liturgiei zilei, după Sfântul Luca, din cap. 10, Pontiful a atras atenția asupra efectelor negative ale trăirii creștinismului ca pe o obișnuință și nu ca pe o relație autentică cu Isus.
„Și acest obicei ne doare, pentru că reducem Evanghelia la un fapt social, sociologic și nu la o relație personală cu Isus. Isus îmi vorbește, îți vorbește, vorbește fiecăruia dintre noi. Predica lui Isus este pentru fiecare dintre noi. De ce acei păgâni care, de îndată ce au auzit predica lui Isus, merg cu El, iar eu, care m-am născut aici, într-o societate creștină, ajung să trăiesc creștinismul ca pe o obișnuință, ca pe o deprindere socială, o îmbrăcăminte pe care o port și apoi o las deoparte? Și Isus plânge pentru fiecare dintre noi când trăim creștinismul în mod formal, nu real.”
Sfântul Părinte s-a oprit asupra unui motiv al trăirii creștinismului în mod formal: teama de a ne lăsa iubiți de Dumnezeu, ceea ce determină izolarea lui Isus în spațiul bisericesc: „Există ipocrizia păcătoșilor, dar ipocrizia celor drepți este teama față de iubirea lui Isus, teama de a se lăsa iubiți. Și, în realitate, atunci când facem acest lucru, încercăm să gestionăm relația cu Isus. ‘Da, mă duc la Liturghie, dar Tu [n.n. Isus] rămâi aici, în biserică, în vreme ce eu mă duc acasă’. Astfel, Isus nu vine acasă cu noi: nu vine în familie, în educația copiilor, în școală, în cartier.”
Îndemnându-ne la o examinare a conștiinței, la o analiză critică a modului înjumătățit, superficial, mediocru de a trăi creștinismul, Pontiful a spus: „Astăzi ar putea fi pentru noi o zi de examinare a conștiinței, având ca refren: ‘Vai de tine, vai de tine, pentru că ți-am dat atât de mult, m-am dat pe mine însumi, te-am ales să fii creștin, să fii creștin, și tu preferi o viață mediocră, superficială, un fel de jumi-juma: da, un pic de creștinism și de apă sfântă, dar nimic mai mult’. În realitate, atunci când trăim această ipocrizie creștină, de fapt nu facem decât să îl alungăm pe Isus departe de inimile noastre. Ne prefacem că îl avem pe Isus în inimi, dar de fapt l-am alungat. [n.n. Spunem că] ‘Suntem creștini, mândri de a fi creștini’, dar trăim ca niște păgâni.”
