Papa Francisc: Duhul Sfânt, aluatul care duce creștinii la mântuire
19.10.2018, Vatican (Catholica) - Să înaintăm în viața creștină cu „aluatul” Duhului Sfânt, care conduce la acea „moștenire” lăsată tuturor de Domnul. Făcând un comentariu la lecturile biblice ale Sfintei Liturghii celebrată vineri, 19 octombrie a.c., în Capela Santa Marta, Papa Francisc a pus accentul pe cuvintele lui Isus din Evanghelie (Lc 12,1-7), care pune în gardă cu privire la „aluatul fariseilor”.
Pontiful a notat că există două feluri de oameni despre care se vorbește în pagina de astăzi a Evangheliei și fiecare cunoaște o creștere diferită, chiar opusă. Pe de o parte, Isus atrage atenția asupra aluatului care, da, face să crească, dar spre interior și duce la ruină. Este aluatul fariseilor, al învățătorilor Legii din acel timp, al saduceilor. Pe scurt, ipocrizia. „Acest aluat, spune Isus, este periculos. Feriți-vă. Este ipocrizia. Isus nu suportă fățărnicia: felul de a apărea bine, cu forme frumoase de educație, dar cu obișnuințe rele pe dinăuntru. Isus însuși spune: ‘Pe dinafară voi sunteți frumoși, ca mormintele, dar înăuntru este putreziciune sau distrugere, sunt ruine’. Acest aluat care face să crească spre interior, este aluatul care face să crească fără viitor, pentru că în egoism și în replierea spre sine nu există viitor, da, nu există viitor. În schimb, un alt fel de persoane este cel pe care îl vedem cu alt aluat, care este opusul: face să crească spre exterior. Mai mult, face să crească drept moștenitori, pentru a avea o moștenire.”
În scrisoarea către Efeseni, a continuat Papa la predică, Sfântul apostol Paul scoate în evidență faptul că „în Cristos am devenit moștenitori, predestinați”. Iar referința este la persoanele care nu se îngrijesc de ceea ce duce la distrugere, dar sunt proiectate „spre exterior”. „Uneori greșesc, dar se îndreaptă; alteori cad, dar se ridică. Uneori chiar păcătuiesc, dar se căiesc. Dar întotdeauna spre exterior, spre acea moștenire, pentru că a fost făgăduită. Acești oameni sunt oameni plini de bucurie pentru că le-a fost promisă o fericire mult mai mare: [au primit promisiunea] că ei vor fi gloria, lauda lui Dumnezeu. Iar aluatul acestor oameni, spune [apostolul] Paul, este Duhul Sfânt, care ne face să fim preamărirea gloriei sale, a gloriei lui Dumnezeu.”
Sigiliul, pecetea Duhului Sfânt, a reluat Pontiful, a fost făgăduit drept „arvună a moștenirii noastre”, așteptând „mântuirea completă”. De aceea, Isus ne vrea „mereu pe cale cu aluatul Duhului Sfânt care niciodată nu ne face să creștem spre interior, ca învățătorii Legii, ca ipocriții”. Duhul Sfânt, într-adevăr, ne face să ieșim spre exterior, spre orizont. Dorința lui Isus este ca ei să fie creștini, chiar și cu dificultăți, suferințe, probleme, căderi”, înaintând în viața creștină cu speranța „de a afla moștenirea, pentru că are aluatul care este arvuna, care este Duhul Sfânt”. De aceea, se poate vorbi de două feluri de persoane.
„Este persoana care, călăuzită de propriul egoism, crește spre interior. Are un aluat, egoismul, care o face să crească spre interior și se îngrijește numai de cum să arate bine, să apară echilibrată, cum se cade; să nu se vadă obiceiurile rele pe care le are. Aceștia sunt ipocriții și Isus spune: feriți-vă de ei. Cealaltă persoană este printre creștinii… care ar trebui să fie creștini, pentru că există și creștini ipocriți care nu acceptă aluatul Duhului Sfânt. De aceea, Isus ne avertizează: Feriți-vă de aluatul fariseilor. Aluatul creștinilor este Duhul Sfânt, care ne împinge în afară, ne face să creștem, cu toate dificultățile drumului, chiar și cu toate păcatele, dar întotdeauna cu speranță. Duhul Sfânt este chiar arvuna acelei speranțe, a acelei preamăriri, a acelei bucurii. În inima lor, acești oameni care îl au pe Duhul Sfânt ca aluat, sunt plini de bucurie chiar și în mijlocul problemelor și al greutăților. Cei ipocriți au uitat ce înseamnă să fii bucuros.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)
