Papa i-a scris fondatorului Mănăstirii din Bose la ceas aniversar

14.11.2018, Vatican (Catholica) - Papa i-a scris „iubitului frate Enzo Bianchi”, fondatorul Mănăstirii din Bose, în contextul în care se aniversează 50 de ani de funcționare a comunității. Ea a apărut de fapt în 1965, pe 6 decembrie, adică în chiar ultima zi a Conciliului Vatican II, a cărui consecință într-un fel a fost. Dar fondatorul a fost singur până în 1968 când i s-au alăturat trei persoane. Tot atunci a început scrierea statutelor. „Mă asociez spiritual la aducerea voastră de mulțumire Domnului pentru acești ani de prezență rodnică în Biserică și în societate, printr-o specială formă de viață comunitară apărută pe urma indicațiilor Conciliului Vatican II.”

Sfântul Părinte își exprimă aprecierea pentru această comunitate ecumenică în care astăzi sunt 85 de frați și surori, catolici, protestanți și ortodocși. „Comunitatea voastră s-a remarcat în angajare pentru a pregăti calea unității Bisericilor creștine, devenind loc de rugăciune, de întâlnire și de dialog între creștini, în vederea comuniunii de credință și de iubire pentru care s-a rugat Isus”, scrie Papa. „Doresc să exprim aprecierea mea în special față de slujirea ospitalității care vă distinge: primirea față de toți fără deosebire, credincioși sau necredincioși; ascultarea atentă a celor care sunt în căutarea încurajării și mângâierii; slujirea discernământului pentru tinerii care sunt în căutarea rolului lor în societate. Roadele produse de lucrarea voastră de credință și de iubire sunt multe, și cele mai cunoscute numai de Domnul.”

Regula monastică este inspirată din Sfinții Pahomie cel Mare, Vasile cel Mare și Benedict de Norcia. În mesajul din 11 noiembrie, Pontiful i-a încurajat pe membrii comunității să fie tot mai mult „martori ai iubirii evanghelice înainte de toate între voi, trăind comuniunea fraternă autentică ce reprezintă, în fața Bisericii și a societății, semnul vieții la care sunteți chemați. Bătrânii din comunitate să îi încurajeze pe tineri, iar tinerii să se îngrijească de bătrâni, comoară prețioasă de înțelepciune și de perseverență. Astfel veți putea trăi cu măreția inimii și cu alții, în special cu cei mai săraci în speranță. Continuați să fiți atenți la cei mici, la cei din urmă, la pelerini și străini: ei sunt membrele cele mai fragile ale trupului lui Isus.”

La final Sfântul Părinte îi invită să mediteze asupra chemării și misiunii lor. Și încheie astfel: „Vă însoțesc cu rugăciunea pentru ca să puteți persevera în intuiția inițială: sobrietatea vieții voastre să fie mărturie luminoasă a radicalității evanghelice; viața fraternă în caritate să fie un semn că sunteți o casă de comuniune unde toți pot să fie primiți ca Isus Cristos în persoană. Cu aceste sentimente, în timp ce vă cer să vă rugați pentru mine, din inimă trimit Binecuvântarea Apostolică, dumneavoastră, priorului și întregii comunități monastice, precum și oaspeților, prietenilor și celor care împărtășesc carisma voastră.”