Papa Francisc: În vestirea lui Cristos e necesară coerența vieții
30.11.2018, Vatican (Catholica) - Asemenea Sfinților Apostoli Petru, Andrei, Iacob și Ioan, să lăsăm „tot ceea ce ne împiedică să mergem înainte în vestirea și mărturisirea lui Cristos”. Este îndemnul final de la predica ținută de Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată vineri, 30 noiembrie 2018, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta. În ziua în care Apusul și Răsăritul celebrează sărbătoarea Sf. Apostol Andrei, Papa și-a exprimat apropierea față de Biserica de la Constantinopol, „Biserica lui Andrei”, și a îndemnat la rugăciune pentru „unitatea Bisericilor”.
Comentând pe marginea la Evanghelia zilei, cu chemarea lui Petru și Andrei (cf. Mt 4, 18-22), Pontiful a îndemnat să punem deoparte „atitudinea, păcatul sau viciul” pe care le avem fiecare, pentru a crește în coerența vieții și a-l vesti pe Isus Cristos, astfel încât lumea să creadă datorită mărturiei noastre. Vestirea Evangheliei, după cum amintește Sf. Paul la prima lectură a sărbătorii (Rom 10,9-18), este importantă pentru că credința vine din ascultarea Cuvântului. Vestirea lui Isus Cristos, „care ne-a mântuit, a murit și a înviat pentru noi”, înseamnă a duce „nu o veste oarecare”, ci „unica, marea Veste Bună” pentru tot omul: „Nu este o muncă de publicitate, publicitate pentru o persoană foarte bună, care a făcut binele, a vindecat multă lume și ne-a învățat lucruri frumoase. Nu, nu este publicitate. Nu înseamnă nici a face prozelitism. Dacă unul merge să vorbească sau să predice despre Isus Cristos ca să facă prozelitism, aceasta nu înseamnă vestire, ci o muncă, una de predicator, bazată pe logica de marketing. Ce este vestirea lui Cristos? Ceva ce nu este nici prozelitism, nici publicitate, nici marketing, dar merge dincolo de toate acestea. Cum poate fi înțeleasă aceasta? Înseamnă mai întâi de toate să fii trimis.”
Dar „a fi trimiși în misiune” înseamnă a „pune în joc propria viață”. Apostolul, cel trimis care duce mai departe vestirea lui Isus Cristos, împlinește misiunea sa dacă „pune în joc propria viață, timpul său, interesele sale, trupul său”. Pontiful a amintit, în această privință, o expresie din Argentina, „a-și pune trupul pe grătar”. „Această călătorie, prin care unul merge să vestească, riscându-și viața – pentru că eu îmi joc viața, trupul meu – această călătorie, așadar, are numai biletul de dus, nu și pe cel de întors. A se întoarce înseamnă apostazie. Vestirea lui Isus Cristos prin mărturie. Mărturia înseamnă a pune în joc viața proprie: ceea ce spun, eu fac.” „Ca să fie vestire”, a continuat el, „cuvântul trebuie să fie mărturie”. A subliniat că este un „scandal” atunci când unii spun că sunt creștini, dar apoi trăiesc „ca păgânii, ca cei care nu cred”, ca și cum nu ar avea credință. De aici, îndemnul la „coerență între cuvânt și viață. Aceasta se numește mărturie”. Apostolul, vestitorul, „cel care duce Cuvântul lui Dumnezeu, este un mărturisitor” care își pune în joc viața până la sfârșit, dar poate fi și martir. Însuși Dumnezeu Tatăl, ca să se facă cunoscut, l-a trimis pe Fiul său care s-a făcut trup, „riscând propria viață”. Acesta este un fapt care „a scandalizat mult și continuă să scandalizeze”, pentru că Dumnezeu s-a făcut „unul dintre noi”, într-o călătorie „cu un bilet numai de dus”.
„Diavolul a încercat să îl convingă să meargă pe altă cale, dar El nu a vrut, a făcut voința Tatălui până la sfârșit. Vestirea Lui trebuie să meargă pe aceeași cale, a mărturiei, pentru că El a fost martorul Tatălui care s-a făcut trup. Noi trebuie să ne facem trup, adică să ne facem martori, mărturisitori: să facem ceea ce spunem. Aceasta este vestirea lui Cristos. Martirii sunt cei care [dovedesc] că vestirea a fost adevărată. Sunt bărbați și femei care și-au dat viața. Apostolii și-au dat viața prin vărsarea sângelui, dar și mulți bărbați și femei nevăzuți în societatea noastră și în familiile noastre, care dau mărturie în toate zilele, în tăcere, despre Isus Cristos, dar prin propria viață, prin coerența celor care fac ceea ce spun.” La Botez, a încheiat Sfântul Părinte, noi toți ne-am asumat „misiunea de a-l vesti pe Cristos”: vestirea noastră va fi „rodnică” dacă trăim așa cum Isus ne-a învățat să trăim, în armonie cu ceea ce predicăm. Dacă, în schimb, trăim „fără coerență”, dacă „spunem un lucru și facem un altul, chiar contrarul”, rezultatul va fi scandalul. Iar scandalul creștinilor, a subliniat Papa, „face atât de mult rău poporului lui Dumnezeu”.
