Papa Francisc: Sf. Iosif, omul viselor și al încrederii în Dumnezeu
18.12.2018, Vatican (Catholica) - „Un înger al Domnului i-a apărut în vis spunându-i: Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, soția ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu și îi vei pune numele Isus, căci El va mântui poporul său de păcatele sale” (Matei 1,20-21). La predica de la Sfânta Liturghie celebrată astăzi în Capela reședinței sale din Casa Santa Marta, Papa Francisc a prezentat o reflecție asupra acestei pericope din Evanghelie, considerată prin tradiție „Buna Vestire” adusă Sfântului Iosif, pe care Pontiful l-a prezentat drept „omul care știe să însoțească în tăcere” și „omul viselor”.
În cea de-a doua zi a novenei de pregătire la solemnitatea Nașterii Domnului, Papa i-a amintit în rugăciune pe copiii cu dizabilități din Slovacia, care au făcut globurile pentru pomul de Crăciun, așezate pe altarul din capelă. Din Sfintele Scripturi, a remarcat Papa la predică, știm că Iosif era „un om drept, un om care ținea Legea, un muncitor, smerit, îndrăgostit de Maria”. Într-un prim moment, în fața a ceea ce nu poate fi înțeles, „preferă să se dea deoparte”, dar apoi „Dumnezeu îi revelează misiunea sa”, după cum se spune în pericopa Evangheliei de astăzi. Sf. Iosif îmbrățișează, astfel, misiunea care i-a fost propusă și însoțește creșterea Fiului lui Dumnezeu „în tăcere, fără să judece, fără să vorbească de rău, fără bârfe”.
„A ajuta la creștere, la dezvoltare. Așa caut un spațiu pentru ca Fiul să se nască; îl îngrijesc, în ajut să crească, îl învăț o muncă, atâtea lucruri. În tăcere! Niciodată nu s-a simțit proprietarul Fiului: l-a lăsat să crească în tăcere. El lasă să crească. Ar fi cuvântul care ne-ar ajuta foarte mult, pe noi care, prin fire, vrem întotdeauna să ne amestecăm în toate, mai ales în viața celuilalt. ‘De ce face cutare sau cutare lucru?’ În acest fel încep bârfele, vorbele. Dar el lasă să crească, are grijă. Ajută, dar în tăcere.” În continuarea predicii sale, Papa a recunoscut prezența acestei atitudini înțelepte în numeroși părinți: capacitatea de a aștepta, fără a dojeni pe loc, nici chiar în fața greșelii. Este fundamental a ști să aștepți înainte de a spune cuvântul care face să crească. A aștepta în tăcere, cum face Dumnezeu cu fiii săi, pentru care arată atâta răbdare.
Sfântul Iosif era un om concret, a subliniat Pontiful, dar avea inima deschisă; era „omul viselor”, dar nu „un visător”. „Visul este un spațiu privilegiat pentru căutarea adevărului, pentru că acolo nu ne apărăm de adevăr. Visele vin. Dumnezeu vorbește în vis. Nu întotdeauna, pentru că de obicei subconștientul nostru este cel care vine, dar Dumnezeu, de multe ori, a ales să vorbească în vis. A făcut aceasta de multe ori, se vede acest lucru în Biblie, nu? În vise. Dar dacă Iosif era omul viselor, el nu era un visător, nu era unul care cultiva fantezii. Un visător este altceva: este unul care crede, merge, stă în aer, nu are picioarele pe pământ. Iosif, în schimb, avea picioarele pe pământ, dar era deschis.”
Papa Francisc a cerut, în fine, să nu pierdem capacitata de a visa, capacitatea de a se deschide la viitor cu încredere în ciuda dificultăților care se pot ivi: „Să nu pierdem, fiecare dintre noi, capacitatea de a visa viitorul. Fiecare dintre noi: să visăm în privința familiei noastre, a fiilor noștri, a părinților noștri. Să văd cum mi-aș dori să le meargă în viață. Chiar și preoții: să visăm în privința credincioșilor noștri, ce anume ne dorim pentru ei. Să visăm cum visează tinerii, care sunt ‘îndrăzneți’ în vise, și acolo își găsesc calea. Să nu pierdem capacitatea de a visa, pentru că a visa înseamnă a deschide porțile viitorului și a fi aducători de roade în viitor.” (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)
