Ecclesiae sponsae imago. Instrucțiune despre Ordo virginum
10.01.2019, Iași (Catholica) - La Editura „Sapientia” a apărut cartea Ecclesiae sponsae imago. Instrucțiune despre Ordo virginum, scrisă de Congregația pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică și tradusă din limba italiană de pr. dr. Mihai Pătrașcu. Cartea apare în colecția „Magisterium”, în formatul 14×20, are 86 pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 10 lei. Redăm câteva pasaje din introducerea acestui document.
Imaginea Bisericii mireasă a lui Cristos se prezintă în Noul Testament ca icoană revelatoare eficace a naturii intime a raportului pe care Domnul Isus a voit să îl stabilească cu comunitatea celor care cred în el (Ef 5,23-32; Ap 19,7-9; 21,2-3.9). Încă din timpurile apostolice această exprimare a misterului Bisericii a avut o manifestare cu totul specială în viața acelor femei care, corespunzând carismei trezite în ele de Duhul Sfânt, cu iubire nupțială s-au dedicat Domnului Isus în feciorie, pentru a experimenta rodnicia spirituală a raportului intim cu el și a oferi roade Bisericii și lumii. Așa cum indică unele texte din Noul Testament și scrierile din primele secole creștine, această formă de viață evanghelică a apărut în mod spontan în diferitele regiuni în care se dezvoltau comunitățile ecleziale, situându-se între celelalte forme de viață ascetică, forme care, în contextul societății păgâne, constituiau un semn evident al noutății creștinismului și al capacității sale de a răspunde la cele mai profunde întrebări cu privire la sensul existenței umane. Cu un proces analog cu acela care a avut în vedere văduvia femeilor care alegeau continența „în cinstea trupului Domnului”, fecioria consacrată feminină a asumat progresiv caracteristicile unei stări de viață recunoscute public de Biserică.
În primele trei secole au fost numeroase fecioarele consacrate care pentru a rămâne fidele Domnului au îndurat martiriul. Între acestea, Agata din Catania, Lucia din Siracusa, Agneza și Cecilia din Roma, Tecla din Iconium, Apolonia din Alexandria, Restituta din Cartagina, Justa și Rufina din Sevilla. După aceea până astăzi, amintirea fecioarelor martire a rămas ca o chemare vie la dăruirea totală de sine pe care o cere consacrarea feciorelnică. Impulsul de reînnoire eclezială pe care l-a inspirat Conciliul Vatican II a trezit interes și cu privire la ritul liturgic al consecratio virginum și la Ordo virginum. După multe secole de la dispariția sa și într-un context istoric schimbat în mod radical, în care erau în desfășurare procese de schimbare profundă a condiției feminine în Biserică și în societate, acea formă antică de viață consacrată revela o surprinzătoare forță de atracție și apărea capabilă să corespundă nu numai dorinței multor femei de a se dedica total Domnului și fraților, ci și redescoperii contextuale a propriei identități a Bisericii particulare în comuniunea unicului Trup al lui Cristos.
Conform dispoziției Constituției despre liturgie Sacrosanctum Concilium nr. 80, în perioada postconciliară ritul lui consecratio virginum prezent în Pontificalul Roman a fost supus unei revizuiri pe baza principiilor generale pe care Conciliul le-a stabilit pentru reforma liturgică. Noua Ordo consecrationis virginum, promulgată la 31 mai 1970 de Sfânta Congregație pentru Cultul Divin, prin mandat special al Papei Paul al VI-lea, a intrat în vigoare la 6 ianuarie 1971. Reluând cea mai veche tradiție eclezială și ținând cont și de evoluția istorică, au fost elaborate și aprobate două forme de celebrare. Prima este destinată femeilor care, rămânând in saeculo, adică în condițiile obișnuite de viață, sunt admise la consacrare de către episcopul diecezan. A doua este destinată călugărițelor de comunitate în care ritualul este folosit cu voturi perpetue sau care în aceeași celebrare depun voturile perpetue și primesc consecratio virginum.
În ultimii ani, din mai multe părți au venit la acest dicaster cereri de a oferi indicații care să orienteze acțiunea Episcopilor diecezani în aplicarea normelor conținute în Pontificalul Roman și, implicit, amintite de can. 604 din Codul de Drept Canonic, precum și în definirea unei discipline mai complete și organice, care, pe baza principiilor comune din dreptul vieții consacrate în diferitele sale forme, să se precizeze cu referință la particularitățile lui Ordo virginum. Această Instrucțiune stabilește principiile normative și criteriile orientative pe care păstorii fiecărei Dieceze și Biserici particulare asimilate diecezei vor trebui să le aplice în îngrijirea pastorală a lui Ordo virginum. După ce a schițat fundamentul biblic și elementele tipice ale vocației și mărturiei fecioarelor consacrate (Partea I), Instrucțiunea tratează configurația specifică a lui Ordo virginum în cadrul Bisericii particulare și al Bisericii universale (Partea a II-a), pentru a se opri după aceea asupra discernământului vocațional și a itinerarelor pentru formarea prealabilă consacrării și formarea permanentă (Partea a III-a).
Aceeași editură anunță apariția broșurii Ungerea bolnavilor. Extras din Ritualul Ungerii bolnavilor și al îngrijirii lor pastorale. Face parte din colecția „Rugăciuni creștine”, în formatul 10,5×14, are 53 de pagini și poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum și de la celelalte librării catolice din țara la prețul de 3 lei. Această broșură este un extras din Ritualul Ungerii bolnavilor și al îngrijirii lor pastorale. Având un format redus, este utilă pentru îngrijirea obișnuită a bolnavilor. Textele selectate sunt luate din: 1) Ritualul Împărtășirii bolnavilor; 2) Ritualul Ungerii bolnavilor; 3) Ritualul administrării Pocăinței, Ungerii și Viaticului într-o singură celebrare; 4) Ritualul administrării Ungerii fără Viatic; 5) Ritualul administrării Viaticului în afara Liturghiei.
Imagini
