PS Iosif Csaba Pál la Ziua Culturii Naționale la Timișoara
21.01.2019, Timișoara (Catholica) - Joi, 17 ianuarie 2019, începând cu ora 11.00, în cadrul Zilei Culturii Naționale a avut loc în Aula Filialei Timișoara a Academiei Române, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” (Bd. Mihai Viteazu nr. 24) un simpozion intitulat „Cultură și spiritualitate în Banatul istoric”. La acest eveniment Excelența Sa Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, a susținut o prelegere cu titlul „Preasfânta Treime, model peren al conviețuirii ieri și astăzi.” După salutul adresat mitropolitului Banatului, președintelui filialei Academiei Române și tuturor personalităților și participanților prezenți, Excelența Sa Iosif Csaba Pál și-a susținut expunerea structurată în trei puncte: 1. Preasfânta Treime – Baza, modelul și ajutorul conviețuirii. 2. Sfântul Gerard, primul episcop de Cenad. 3. Câteva consecințe pentru prezentul nostru.
Referitor la primul punct, Episcopul de Timișoara a afirmat: „Religia vorbește despre relație. Mai exact: religia noastră se manifestă în relație. Relația cu Dumnezeu, relația între oameni… (Unica poruncă a lui Isus despre aceasta vorbește: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta”, „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”). Modelul de relație este însuși Dumnezeu: Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, trei diferite persoane și totuși putem vorbi doar despre un singur Dumnezeu. Simbolul Preasfintei Treimi se regăsește și în blazonul meu episcopal. Raportul de iubire dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și unitatea dintre ei este model pentru unitatea Bisericii, a fiecărei comunități în parte, a conviețuirii oamenilor și a popoarelor: unitatea în diversitate. Tatăl nu este Fiul, Fiul nu este Tatăl și Duhul Sfânt… deci sunt diferiți. În Banat, bogăția diversității este încă mai mult evidențiată. Acest lucru înseamnă: să îl primesc pe celălalt, care vorbește o altă limbă, are o altă cultură, o altă mentalitate, altă confesiune sau altă religie, să îl întâmpin cu respect. Făcând astfel ne putem aprecia unii pe ceilalți și, oriunde este posibil, ne putem acorda ajutor reciproc, pentru că numai împreună putem împlini cu succes lucrarea Domnului nostru.”
Referindu-se la viața și activitatea sf. Gerard, păstorul Diecezei și succesorul sfântului a relatat: „Sfinții l-au înțeles pe Isus, ei erau acele puncte luminoase prin care se vede mult mai clar Evanghelia, intenția lui Isus Cristos pentru oameni. Unul dintre aceștia a fost și Sfântul Gerard. Sfinții în general ne atrag atenția asupra faptului că trebuie să ne trăim viața în fața lui Dumnezeu. În tot ceea ce facem, trebuie să ne raportăm la El. Dacă vrem să înțelegem bine pe Sfântul Gerard, în special motivația sa, constatăm, că cel mai mult îl caracterizează un fapt: el a căutat care este voința lui Dumnezeu pentru el. Timp de 5 ani de zile a studiat pe Isola de san Giorgio (Veneția) la călugării benedictini, care au pus în viața lui baza strădaniei spre sfințenie. După ce a studiat în Bologna, și după ce moare abatele mănăstirii, este ales abate, cu toate că este încă foarte tânăr. Numai cu greu acceptă această distincție și această muncă… fiindcă nu este sigur că Dumnezeu vrea acest lucru de la el. După scurt timp și-a și dat demisia, pentru a trăi un vis al lui, acela de a se muta în Țara Sfântă, ca să locuiască acolo, să studieze Sfânta Scriptura acolo, unde a trăit Mântuitorul. În Țara Sfântă nu a ajuns niciodată, dar a făcut ca acea țară, în care a trăit, să fie mai sfântă.”
„Ajunge pe aceste meleaguri, renunță la propriul său vis și acceptă să îl educe pe fiul regelui Sfântului Ștefan. Un întreg popor așteaptă să fie creștinat, încă nu sunt formate nici Diecezele, și totuși Sfântul Gerard are timp să se ocupe de educația unui singur copil. Acest fiu, Emeric, va deveni și el sfânt. Un sfânt îl educă pe un alt sfânt. Pentru că Gerard nu aleargă după succese care să se poată vedea, nu stă sub presiunea statisticii, ci, pur și simplu, caută voința lui Dumnezeu. Această căutare a voinței lui Dumnezeu face, ca după ce Emeric ajunge la o vârstă majoră, Gerard să nu caute nici carieră, nici influență din partea curții regale – ci se retrage în pădurile din Bakony (teritoriul Ungariei de astăzi), trăind o viață de pustnic, singur cu bunul Dumnezeu. Aici își aprofundează din nou relația cu Dumnezeu. Și de aici înțelegem rodnicia vieții sale, și atunci când Sfântul Ștefan îl numește, în 1030, pe el ca cel dintâi Episcop de Cenad. Citim despre el în cronici: Poporul din acest teritoriu vine cu miile, ca să primească botezul. Gerard călătorește des și în sate ca să sfințească locuri de biserici, care urmau să fie construite, și ca să-i boteze pe oameni. Împarte Dieceza în arhidiaconate, întemeiază școală, se ocupă intens de educația și formarea tinerilor care vor să devină preoți, a construit o catedrală – și am putea înșira în continuare realizările sale… În mijlocul tuturor acestor activități, însă, citim în biografia sa: El însuși a trăit o viață ascetică.”
În încheiere, Episcopul a conchis: „Câteva cuvinte despre astăzi. Sfinții nu sunt ai trecutului. Așa cum nici Bunul Dumnezeu nu este al trecutului. Sfinții trăiesc printre noi. Fac legătura între trecut și prezent – pentru viitor. Viața Sfântului Gerard ne îndeamnă să nu ne oprim nici noi în trecut, ci să ne punem la dispoziția lui Dumnezeu acum, în prezent. Atunci greutățile vieții, adversitățile societății nu vor fi un punct de sosire – în care am ajuns, și aici se termină tot ce a fost bun și frumos – ci toate acestea vor fi un punct de pornire spre mai departe. (În noiembrie noi, Episcopii catolici din România, ne-am întâlnit cu Sfântul Părinte Papa Francisc, care vorbea despre rădăcini. Coroana arborilor, crengile, florile, nu rămân cu privire alipită spre rădăcini, nici nu le imită ci se hrănesc de acolo, și aduc rod. Nici noi nu trebuie să rămânem cu privirea fixată în trecut, la ceea ce a fost cândva, ci, cunoscând rădăcinile, învățând din viața Sfântului Gerard, primind chiar putere din viața sa, să aducem rod). Bunul Dumnezeu are un plan cu noi și astăzi. Și să îi mulțumim că trăim astăzi. Să ne lăsăm călăuziți de Bunul Dumnezeu și de exemplul viu al Sfântului Gerard care ne arată o cale și spre viitor.”
Conform programului, au prezentat comunicări, următorii participanți: Acad. Dan Dubină, Președintele Filialei din Timișoara a Academiei Române – Cuvânt de deschidere; prof. univ. dr. Mircea Martin, membru corespondent al Academiei Române – „Pentru o comunitate a memoriei” Prof. univ. dr. Ion SIMUȚ, Universitatea din Oradea „Banatul literar într-o enciclopedie… bănățeană”; moment artistic susținut de Grupul FLORES, Palatul Copiilor din Timișoara, coordonator prof. Nicolae Pușcașu; Excelența Sa József-Csaba Pál, Episcop Romano-Catolic de Timișoara „Preasfânta Treime, model peren al conviețuirii ieri și astăzi”; ÎPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului „Manifestări culturale de masă în Banatul istoric la începutul sec. XX”; moderator: conf. univ. dr. Claudiu T. Arieșan, Universitatea de Vest din Timișoara. (Biroul de presă al Diecezei de Timișoara)
Imagini
