Papa Francisc: Dumnezeu vrea credință, oamenii vor minuni, semne
03.02.2019, Vatican (Catholica) - Înainte de rugăciunea Angelus de duminică, 3 februarie 2019, recitată împreună cu credincioșii reuniți în Piața San Pietro, Papa Francisc a reflectat asupra Evangheliei zilei și a dorinței locuitorilor din Nazaret, dorință pe care Isus, „cu capacitatea Sa de a pătrunde mințile și inimile”, o înțelege imediat. Ei consideră că Isus trebuie să facă „minuni acolo, la Nazaret, așa cum a făcut în satele vecine. Însă Isus nu vrea și nu poate să accepte această logică, pentru că nu corespunde planului lui Dumnezeu: Dumnezeu vrea credința, ei vor minunile, semnele”. Isus știe că pentru a îndeplini misiunea dată Lui de Tatăl „trebuie să înfrunte truda, refuzul, persecuția și înfrângerea”. Cu toate acestea „El merge înainte pe drumul Său, încrezându-se în iubirea Tatălui. Și astăzi lumea are nevoie să vadă în discipolii Domnului profeți, adică persoane curajoase și perseverente în a răspunde la vocația creștină”. Vă oferim discursul Sfântului Părinte după traducerea pr. dr. Mihai Pătrașcu, publicată pe InfoSapientia.ro
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Duminica trecută, liturgia ne-a propus episodul din sinagoga de la Nazaret, unde Isus citește un text din profetul Isaia și la sfârșit revelează că acele cuvinte se împlinesc „astăzi”, în El. Isus se prezintă ca Acela asupra căruia s-a așezat Duhul Domnului, Duhul Sfânt care l-a consacrat și l-a trimis să îndeplinească misiunea de mântuire în favoarea omenirii. Evanghelia de astăzi (cf. Luca 4,21-30) este continuarea acelei relatări și ne arată uimirea concetățenilor săi văzând că unul din satul lor, „fiul lui Iosif” (v. 22), pretinde că este Cristos, trimisul Tatălui.
Isus, cu capacitatea Sa de a pătrunde mințile și inimile, înțelege imediat ce anume gândesc consătenii Săi. Ei consideră că, El fiind unul dintre ei, trebuie să demonstreze această „pretenție” stranie a Sa făcând minuni acolo, la Nazaret, așa cum a făcut în satele vecine (cf. v. 23). Însă Isus nu vrea și nu poate să accepte această logică, pentru că nu corespunde planului lui Dumnezeu: Dumnezeu vrea credința, ei vor minunile, semnele; Dumnezeu vrea să îi mântuiască pe toți, iar ei vor un Mesia în avantajul propriu. Și pentru a explica logica lui Dumnezeu, Isus aduce exemplul a doi mari profeți din vechime: Ilie și Elizeu, pe care Dumnezeu i-a trimis să vindece și să salveze persoane non-ebraice, din alte popoare, dar care s-au încrezut în cuvântul Său.
În fața acestei invitații de a-și deschide inimile la gratuitatea și universalitatea mântuirii, cetățenii din Nazaret se răzvrătesc și chiar asumă o atitudine agresivă, care degenerează până acolo încât „ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza prăpastiei […] ca să-l arunce de acolo” (v. 29). Admirația din prima clipă s-a schimbat într-o agresiune, o răzvrătire împotriva Lui.
Această Evanghelie ne arată că activitatea publică a lui Isus începe cu un refuz și cu o amenințare de moarte, paradoxal chiar din partea concetățenilor Săi. Isus, trăind misiunea încredințată Lui de către Tatăl, știe bine că trebuie să înfrunte truda, refuzul, persecuția și înfrângerea. Un preț pe care, ieri ca și astăzi, profeția autentică este chemată să îl plătească. Însă refuzul dur nu îl descurajează pe Isus, nici nu îi oprește drumul și rodnicia acțiunii Sale profetice. El merge înainte pe drumul Său (cf. v. 30), încrezându-se în iubirea Tatălui.
Și astăzi lumea are nevoie să vadă în discipolii Domnului profeți, adică persoane curajoase și perseverente în a răspunde la vocația creștină. Persoane care urmează „stimularea” Duhului Sfânt, care le trimite să vestească speranță și mântuire săracilor și celor excluși; persoane care urmează logica credinței și nu a miracolelor; persoane dedicate în slujba tuturor, fără privilegii și excluderi. În puține cuvinte: persoane care se deschid să primească în ele însele voința Tatălui și se angajează să o mărturisească în mod fidel altora.
Să o rugăm pe Maria Preasfântă pentru ca să putem crește și merge în aceeași ardoare apostolică pentru Împărăția lui Dumnezeu care a însuflețit misiunea lui Isus.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori!
Cu mare preocupare urmăresc criza umanitară din Yemen. Populația este epuizată de conflictul lung și foarte mulți copii suferă de foame, dar nu se reușește să se aibă acces la depozitele de alimente. Frați și surori, strigătul acestor copii și al părinților lor se înalță în fața lui Dumnezeu. Fac apel la părțile interesate și la comunitatea internațională pentru a favoriza cu urgență respectarea acordurilor obținute, a asigura distribuirea hranei și a lucra pentru binele populației. Invit pe toți să ne rugăm pentru frații noștri din Yemen. „Bucură-te, Marie…” Să ne rugăm tare, pentru că sunt copii cărora le este foame, le este sete, nu au medicamente și sunt în pericol de moarte. Să ducem acasă cu noi acest gând.
Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viață, care are ca temă „Este viață, este viitor”. Mă asociez la mesajul Episcopilor și exprim încurajarea mea comunităților ecleziale care în atâtea moduri promovează și susțin viața. Devine tot mai necesară o angajare concretă pentru a favoriza nașterile, care să implice instituțiile și diferitele realități culturale și sociale, recunoscând familia ca sân generativ al societății.
În 5 februarie, în Orientul îndepărtat și în diferite părți ale lumii, milioane de oameni vor celebra Anul Nou lunar. Doresc să îi salut pe toți cordial, urându-le ca în familiile lor să se practice acele virtuți care ajută să trăiască în pace cu ei înșiși, cu ceilalți și cu creația. Îi invit să se roage pentru darul păcii, care trebuie primit și cultivat cu contribuția fiecăruia. Vă salut pe voi toți, romani și pelerini, îndeosebi credincioșii veniți din Croația și din Polonia; pe cei din Lecce, Potenza, Cerignola, San Benedetto del Tronto și Castelliri. Salut Surorile Discipole Pioase ale Învățătorului Divin și corul parohial din Claut (Pordenone).
Cu mare afecțiune salut băieții și fetele din Acțiunea Catolică a Diecezei de Roma. Dragi tineri, sunt bucuros să vă primesc, împreună cu Cardinalul Vicar, cu preoții asistenți, cu părinții și educatorii voștri, la sfârșitul „Caravanei Păcii”. Cu această inițiativă deschideți festivitățile pentru cei 150 de ani de la întemeierea Acțiunii Catolice din Roma și cei 50 de ani de la nașterea ACR (Acțiunea Catolică a Copiilor). Vă urez să fiți martori bucuroși ai păcii și ai fraternității. Acum să ascultăm împreună mesajul pe care prietenii voștri, aici lângă mine, ni-l vor citi. [citirea mesajului] Și acum se vor înălța spre cer baloanele, simbol al rugăciunilor noastre pentru pacea în lume. [lansarea baloanelor] Peste mai puțin de o oră voi pleca într-o călătorie scurtă dar importantă în Emiratele Arabe Unite. Vă rog, însoțiți-mă cu rugăciunea. Duminică frumoasă tuturor. Poftă bună și la revedere!