Creștinii și musulmanii din Maroc în așteptarea Papei
18.03.2019, Roma (Catholica) - Biserica din Maroc se pregătește să îl primească la sfârșitul lunii martie pe Papa Francisc. Mons. Santiago Agrelo Martinez, Arhiepiscop de Tangeri, a scris comunității sale o scrisoare despre vizită, descriind-o ca o ocazie de celebrare a credinței, de a-l asculta și a-l face să simtă iubirea marocanilor.
„Așa cum știți deja, Papa Francisc va vizita Marocul la 30 și 31 martie”, scrie prelatul la începutul scrisorii, publicată de agenția SIR și tradusă pentru InfoSapientia.ro de pr. Mihai Pătrașcu. Un spațiu amplu este desigur alocat în scrisoare faptului că Papa vine într-o țară musulmană. „Pentru creștini și musulmani, (vizita) este o chemare la a lucra pentru pace, la a acționa după dreptate, la a fi solidari unii cu alții, la a promova libertatea tuturor. […] Dacă în trecut am scris o istorie fratricidă în numele a două credințe, este timpul să scriem o altă istorie care în ochii tuturor să fie fraternă, unită de legături de iertare și milostivire. Ceea ce vine de la Dumnezeu, atât în islam cât și în Evanghelie, nu ne desparte pe unii de alții, nu ne face străini pe unii de alții, și cu atât mai puțin ne face superiori pe unii față de alții. Ceea ce este al lui Dumnezeu unește în iubire, care este Dumnezeu.”
Al doilea pol de greutate al scrisorii îl reprezintă tema migranților. „Abandonați destinului lor, încredințați în mâinile criminale ale mafiilor de către politicile criminale ale guvernelor, neputând să își exercite drepturile lor fundamentale, tratați ca sclavi, duși înainte și înapoi ca o marfă, împinși să negocieze cu moartea ceea ce ar trebui să le ofere lor în dreptate, acești emigranți au nevoia ca să le fie adresat cuvântul Papei pentru a-i întări, pentru a menține vie credința lor, pentru a întări speranța lor. Au nevoie și ca acel cuvânt să se adreseze conștiinței poporului, să amintească responsabilitatea pe care o are în drama emigrației politica fiecărei națiuni și responsabilitatea și mai mare, dacă este posibil, pe care în materie de formare a conștiinței și de luare a deciziilor o au comunitățile creștine din țările de origine, din Bisericile de-a lungul drumului, din țările de destinație. Aceasta este o speranță aprinsă în inima Bisericii din Tangeri: ca Papa Francisc să vină în această țară, și ca la această umanitate înfometată de dreptate, de iubire, de speranță, să facă să ajungă lumina cuvântului său, căldura afectului său, mărturia că Biserica, mamă a tuturor, este deosebit de aproape de acești fii care au nevoie de toate.”
