Papa Francisc: Vom fi judecați dacă am împărțit sau nu pâinea noastră cea de toate zilele
27.03.2019, Vatican (Catholica) - „Pâinea cea de toate zilele” pe care o cerem în rugăciunea Tatăl nostru este pentru toți, și creștinii vor fi judecați pentru cât de mult au împărțit darurile lor cu cei aflați în nevoi, a spus Papa Francisc miercuri, 27 martie 2019, în cadrul audienței generale din Piața San Pietro. „Hrana nu este proprietate privată – să ne intre aceasta în cap: hrana nu este proprietate privată -, ci providență de împărtășit, cu harul lui Dumnezeu.” Pontiful a reflectat asupra cuvintelor „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” din Rugăciunea domnească, explicând că într-o zi această pâine poate fi cauza condamnării cuiva, dacă nu o împarte cu alții.
„A fost o pâine dăruită pentru omenire și în schimb a fost mâncată numai de cineva: iubirea nu poate să suporte aceasta. Iubirea noastră nu poate să suporte aceasta; și nici iubirea lui Dumnezeu nu poate să suporte acest egoism de a nu împărtăși pâinea.” Papa Francisc le-a cerut celor prezenți să se oprească și să se gândească la cei care rostesc această rugăciune și au cu adevărat nevoie de necesitățile de bază, cum sunt hrana și apa. El ne-a mai îndemnat să ne gândim la faptul că mulți părinți merg seara la culcare neliniștiți în legătură cu cum își vor hrăni copiii a doua zi, și la numeroșii copii flămânzi, în special din țările aflate în război.
„Isus ne învață să-i cerem Tatălui pâinea cea de toate zilele. Și ne învață să facem aceasta uniți cu atâția bărbați și femei pentru care această rugăciune este un strigăt – adesea ținut înăuntru – care însoțește neliniștea de fiecare zi… Să ne imaginăm această rugăciune recitată nu în siguranța unui apartament comod, ci în precaritatea unei camere… unde lipsește necesarul pentru a trăi. Cuvintele lui Isus asumă o forță nouă. Rugăciunea creștină începe de la acest nivel. Nu este un exercițiu pentru asceți; pornește de la realitate, de la inima și de la trupul persoanelor care trăiesc în nevoie, sau care împărtășesc condiția celui care nu are necesarul pentru a trăi… ‘Tată, fă ca pentru noi și pentru toți, astăzi să fie pâinea necesară’. Și ‘pâine’ reprezintă și apa, medicamentele, casa, locul de muncă…”
„Pâinea pe care creștinul o cere în rugăciune nu este pâinea ‘mea’, ci este pâinea ‘noastră’. Așa vrea Isus. Ne învață să o cerem nu numai pentru noi înșine, ci pentru întreaga fraternitate din lume. Dacă nu ne rugăm în acest mod, ‘Tatăl nostru’ încetează să fie o rugăciune creștină. Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru, cum putem să ne prezentăm la El fără să ne luăm de mână? Noi toți. Și dacă pâinea pe care El ne-o dă o furăm între noi, cum putem să ne considerăm fiii Săi? Această rugăciune conține o atitudine de empatie, o atitudine de solidaritate. În foamea mea simt foamea mulțimilor și atunci îl voi ruga pe Dumnezeu până când cererea lor va fi ascultată. Așa educă Isus comunitatea Sa, Biserica Sa, să ducă la Dumnezeu necesitățile tuturor”.
Sfântul Părinte a amintit de minunea înmulțirii pâinilor și peștilor, înfăptuită de Isus. „Odată era o mare mulțime în fața lui Isus; erau oameni cărora le era foame. Isus a cerut dacă vreunul avea ceva și s-a găsit numai un copil dispus să împărtășească proviziile sale: cinci pâini și doi pești. Isus a înmulțit acel gest generos. Acel copil a înțeles lecția din ‘Tatăl nostru’: că hrana nu este proprietate privată… Adevărata minune făcută de Isus în acea zi nu este atât înmulțirea – care este adevărată -, ci împărtășirea: dați ceea ce aveți și eu voi face minunea. El însuși, înmulțind acea pâine oferită, a anticipat oferirea de sine în Pâinea euharistică. De fapt, numai Euharistia este în măsură să sature foamea de infinit și dorința de Dumnezeu care însuflețește fiecare om, și în căutarea pâinii cea de toate zilele.”
