Papa Francisc: Tinerețea să fie un timp de dăruire generoasă
02.04.2019, Vatican (Catholica) - „Cristos este viu. El este speranța noastră și tinerețea cea mai frumoasă din această lume. Tot ceea ce atinge El întinerește, devine nou și se umple de viață. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creștin sunt: El este viu și vrea ca tu să trăiești!” Astfel începe exortația apostolică postsinodală „Christus vivit” a Papei Francisc, semnată luni, 25 martie, în Sfânta Casă de la Loreto, adresată „tinerilor și întregului popor al lui Dumnezeu”. În document, alcătuit din nouă capitole împărțite în 299 de paragrafe, Papa Francisc mărturisește că s-a lăsat inspirat de bogăția de reflecții și dialoguri din cadrul Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor, desfășurat în Vatican, în octombrie 2018.
Primul capitol este intitulat „Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tineri?” În el, Pontiful evocă pe scurt figuri din Vechiul Testament precum: Iosif, Ghedeon, Samuel, regele David, Solomon și Ieremia, fetița pe nume Naaman și tânăra Rut. Trecând apoi la Noul Testament, Papa amintește că „Isus, cel veșnic tânăr, vrea să ne dăruiască o inimă mereu tânără”. Pentru El, vârsta nu stabilea privilegii și faptul că cineva avea mai puțini ani nu însemna că valora mai puțin. Papa Francisc afirmă: „Nu trebuie să ne pară rău că ne consumăm tinerețea fiind buni, deschizându-ne inima Domnului, trăind într-un mod diferit”.
În capitolul următor, „Isus Cristos mereu tânăr”, Papa subliniază că Isus „nu vă iluminează pe voi, tinerii, de departe sau din exterior, ci pornind de la însăși tinerețea Sa, pe care o împărtășește cu voi” și în El se pot recunoaște multe aspecte specifice inimilor tinere. Alături de El „putem bea din adevăratul izvor care menține vii visurile noastre, proiectele și marile noastre idealuri și care ne lansează în vestirea vieții care merită să fie trăită”; „Domnul ne cheamă să aprindem stele în noaptea altor tineri”. Vorbind despre tinerețea Bisericii, Pontiful invită: „Să îi cerem Domnului să elibereze Biserica de cei care vor să o îmbătrânească, să o proptească în trecut, să o frâneze, să o facă imobilă. De asemenea, să cerem să o elibereze și de o altă tentație: de a credere că este tânără pentru că cedează la tot ceea ce îi oferă lumea; de a crede că se reînnoiește pentru că își ascunde mesajul și se confundă cu alții. Nu. Este tânără când este ea însăși, când primește forța mereu nouă a Cuvântului lui Dumnezeu, a Euharistiei, a prezenței lui Cristos și a forței Duhului Său în fiecare zi.”
Sfântul Părinte a explicat că este necesar să prezentăm figura lui Isus „într-un mod cât mai atrăgător și mai eficient”, și apoi a admis că există tineri care simt prezența Bisericii ca fiind „deranjantă și chiar iritantă”. Această atitudine își adâncește rădăcinile „și în motivații serioase și respectabile: scandalurile sexuale și economice; nepregătirea unor preoți care nu sunt în măsură să intercepteze în mod adecvat sensibilitatea tinerilor, rolul pasiv acordat tinerilor în interiorul comunității creștine, efortul Bisericii de a motiva propriile poziții doctrinale și etice în fața societății”. Unii tineri cer „o Biserică care să asculte mai mult, care să nu condamne continuu lumea. Nu vor să vadă o Biserică tăcută și timidă, dar nici într-un etern război pentru două sau trei teme care o obsedează.”
În al treilea capitol, intitulat „Voi sunteți acum ai lui Dumnezeu”, Papa Francisc tratează diverse aspecte ale vieții tinerilor, subliniind de exemplu că mulți trăiesc în contexte de criză. Astfel, i-a amintit pe tinerii care trăiesc în situații de război, pe tinerii exploatați și pe cei care cad victime răpirilor, criminalității organizate, traficului de persoane, sclaviei, exploatării sexuale, violențelor sexuale. „Mulți tineri sunt ideologizați, instrumentalizați și transformați în carne de tun sau ca forță de impact pentru a distruge, a intimida sau a-i ridiculiza pe alții. Și lucrul cel mai rău este că mulți devin individualiști, dușmănoși și neîncrezători față de toți, devenind astfel prada ușoară a unor propuneri dezumanizatoare și a planurilor distructive elaborate de grupări politice sau puteri economice.”
În secolul XXI, mulți tineri trăiesc în spațiul digital, cu rețelele lui sociale. „Este și un spațiu de solitudine, de manipulare, exploatare și violență, până la a ajunge la cazul extrem definit ca ‘dark web’. Mijloacele de comunicare digitale pot expune la riscul de dependență, de izolare și de pierdere progresivă a contactului cu realitatea concretă. Noi forme de violență se răspândesc prin intermediul rețelelor de socializare, de exemplu cyberbullismul; rețeaua web este un canal de răspândire a pornografiei și de exploatare a persoanelor în scop sexual sau prin intermediul jocurilor de noroc.” Se amintește apoi că într-un document pregătit de 300 de tineri din întreaga lume înainte de Sinod se afirmă că „relațiile on-line pot deveni inumane” și pătrunderea tot mai profundă în lumea digitală a favorizat un fel de „migrațiune digitală”, adică o detașare a familiei de la valorile culturale și religioase, ceea ce conduce multe persoane spre „o lume a solitudinii”.
Desigur, nu putea lipsi fenomenul migrației. „Preocuparea Bisericii îi privește îndeosebi pe cei care fug de război, de violență, de persecuție politică sau religioasă, de dezastre naturale cauzate inclusiv de schimbările climatice și de sărăcia extremă”. Alți migranți „sunt atrași de cultura occidentală, nutrind uneori așteptări nerealiste care îi expun la grele dezamăgiri. Traficanți fără scrupule, deseori legați de carteluri de droguri și de arme, exploatează slăbiciunea migranților; trebuie semnalată îndeosebi vulnerabilitatea migranților minori neînsoțiți.” Chiar și despre abuzurile sexuale asupra minorilor se vorbește, subliniind-se faptul că preoții care s-au murdărit cu astfel de „crime oribile nu constituie majoritatea, aceasta fiind în schimb alcătuită din cei care duc mai departe un minister fidel și generos”. Apoi punctează în document: „Să ne amintim însă că nu se abandonează o mamă când este rănită”.
Finalul capitolului conduce arată „calea spre ieșire”. Este pomenit de exemplu servitorul lui Dumnezeu, Carlo Acutis, pentru care există deschis un proces de canonizare. Acesta „a știut să folosească noile tehnici de comunicare pentru a transmite Evanghelia, nu a căzut în capcană; el spunea: Toți se nasc ca fiind originale și mulți mor asemenea unor fotocopii. Nu permite să ți se întâmple aceasta. Nu îngădui să ți se fure speranța și bucuria, să fii narcotizat pentru a fi folosit ca sclav al intereselor altora, ci caută destinația măreață a sfințeniei.” În text se mai spune: „A fi tineri nu înseamnă doar a căuta plăceri trecătoare și succese superficiale. Pentru ca tinerețea să își îndeplinească finalitatea de-a lungul vieții, trebuie să fie un timp de dăruire generoasă, de ofertă sinceră. […] Dacă ești tânăr, dar te simți slăbit, obosit și dezamăgit, cere-i lui Isus să te reînnoiască.” Fii mereu conștient că „este foarte dificilă lupta împotriva capcanelor, a ispitirilor diavolului și a lumii egoiste dacă suntem izolați”, fiind nevoie de o viață comunitară, se mai atrage atenția. (după sinteza publicată de Vatican News România)
