Papa Francisc către Dieceza sa: Să ascultăm strigătul poporului
12.05.2019, Roma (Catholica) - În Bazilica San Giovanni in Laterano, Papa Francisc a încurajat Dieceza de Roma să îl urmeze pe Duhul Sfânt, indicând Fericirile pentru a fi oferite ca răspuns la strigătul orașului, în smerenie și în concretețe. Sunt două temele centrale pe care s-a concentrat Dieceza Papei în drumul ei pastoral recent: amintirea și reconciliere. Parohiile și diferitele realități eclesiale romane au făcut un bilanț al drumului parcurs până acum și au privit la programul pentru anul următor, în care se va desfășura a treia fază a itinerariului, „ascultarea orașului”. Și în seara zilei de joi, 9 mai 2019, la încheierea lucrărilor de bilanț, au ascultat, de la ora 19, în Bazilica San Giovanni in Laterano, cuvintele Papei Francisc.
Papa Francisc a intrat în Bazilică însoțit de Vicarul general al Diecezei de Roma, Cardinalul Angelo De Donatis. În rugăciunea care a precedat intervenția sa s-a cerut „capacitatea de a asculta strigătul acestui oraș” și autorul Domnului „care ascultă mereu strigătul poporului Său”. A urmat lectura unui pasaj din cartea Exodului, unde se relatează cum fiii lui Israel își așază tabăra în pustiu în timp ce Moise stă de vorbă cu Domnul. După prezentarea unor mărturii, în cuvântul său, Papa a avertizat împotriva ispitei de a rearanja orașul, a rearanja Dieceza, a pune totul la locul său, a face ordine. „Aceasta ar însemna să privim la noi, să ne privim din nou în interior. Da, lucrurile vor fi rearanjate și noi vom pune la locul său ‘muzeul’, muzeul ecleziastic al orașului, totul în ordine… Aceasta înseamnă a domestici lucrurile, a-i domestici pe tineri, a domestici inima oamenilor, a domestici familiile; a face caligrafie, totul perfect”.
Pontiful a vorbit despre experiența apostolilor, care „s-au enervat când venea apusul și acea mulțime – cinci mii numai bărbații – continua să îl asculte pe Isus; și ei s-au uitat la ceas și au spus: ‘Aceasta e prea mult, trebuie să ne rugăm vesperele, completoriul… și apoi să mâncăm…’ Și au căutat maniera de ‘a rearanja’ lucrurile: s-au apropiat de Domnul și au spus: ‘Doamne, dă-le drumul, pentru că locul este pustiu: să meargă pentru a-și cumpăra de mâncare’, în câmpia pustie. Aceasta este iluzia echilibrului oamenilor ‘din Biserică’; și eu cred că acolo a început clericalismul: ‘Dă drumul oamenilor, să meargă, și noi vom mânca ceea ce avem’. Poate că acolo este începutul clericalismului, care este un frumos ‘echilibru’, pentru a aranja lucrurile.”
„În această seară, aș vrea să înțeleg mai bine strigătul oamenilor din Dieceză: ne va ajuta să înțelegem mai bine ce anume cer oamenii de la Domnul. Acel strigăt este un strigăt pe care adesea nici noi nu îl ascultăm sau pe care îl uităm cu ușurință. Și aceasta se întâmplă pentru că am încetat să locuim cu inima. Locuim cu ideile, cu planurile pastorale, cu curiozitatea, cu soluții prestabilite; dar trebuie să locuim cu inima. M-a impresionat ceea ce pr. Ben [director al Caritas, pr. Benone Ambăruș, n.t.] a simțit față de acel tânăr [pe care l-a văzut luând o bucată de pâine dintr-un coș de gunoi]: s-a rușinat de el însuși, nu a fost capabil să meargă să îl întrebe: ‘Ce crezi, cum este inima ta, ce cauți?’ Dacă Biserica nu face acești pași, va rămâne pe loc, pentru că nu știe să asculte cu inima. Biserica surdă la strigătul oamenilor, surdă la ascultarea orașului.”
Pontiful a indicat câteva elemente de la care trebuie să înceapă reforma Bisericii, primul fiind umilința. „Numai cine îl urmează pe Isus pe acest drum al umilinței și se face mic poate cu adevărat să contribuie la misiunea pe care Domnul ne-o încredințează. Cine caută propria glorie nu va ști nici să îi asculte pe alții nici să îl asculte pe Dumnezeu, cum va putea colabora la misiune?… Cine este fără umilință și disprețuiește nu va fi niciodată un bun evanghelizator, pentru că nu va vedea niciodată dincolo de aparențe. Va crede că ceilalți sunt numai dușmani, niște ‘fără Dumnezeu’, și va pierde ocazia de a asculta strigătul pe care îl au înăuntru… Dacă orgoliul și presupusa superioritate morală nu ne întrerup auzul, ne vom da seama că sub strigătul atâtor oameni nu este altceva decât un geamăt autentic al Duhului Sfânt”.
„A doua trăsătură necesară pentru a asculta strigătul este dezinteresul. Este exprimată în textul evanghelic al parabolei păstorului care merge în căutarea oii care s-a rătăcit. Nu are niciun interes personal de apărat, acest păstor bun: singura preocupare este ca nimeni să nu se piardă. Avem interese personale, noi care suntem în această seară? Fiecare se poate gândi: care este interesul meu ascuns, personal, pe care-l am în activitatea mea eclezială?… Dezinteresul față de sine este condiția necesară pentru a putea fi plini de interes față de Dumnezeu și față de alții, pentru a-i putea asculta cu adevărat… Domnul a ascultat strigătul oamenilor pe care i-a întâlnit și s-a apropiat de ei, pentru că nu avea nimic de apărat și nimic de pierdut: avea conștiința în rugăciune, în contemplația cu Tatăl și unsă de Duhul Sfânt. Acesta este secretul Său, și pentru aceasta a mers înainte.”
Ultima trăsătură indicată de Sfântul Părinte, „necesară pentru a asculta strigătul și pentru a evangheliza, este a fi experimentat Fericirile… Persoanelor fragile, rănite de viață sau de păcat, celor mici care strigă către Dumnezeu putem și trebuie să le oferim viața Fericirilor pe care și noi le-am experimentat, adică bucuria întâlnirii cu milostivirea lui Dumnezeu, frumusețea unei vieți comunitare de familie unde sunt primiți pentru ceea ce sunt, a relațiilor cu adevărat umane pline de blândețe… Este adevărat că Fericirile dăruite de Dumnezeu nu sunt ‘felul nostru de mâncare puternic’: mai trebuie să învățăm; trebuie să căutăm pe acest drum să le oferim concetățenilor noștri felul nostru de mâncare puternic care îi va face să crească. Și când îl găsesc, iată că înflorește credința, înfige rădăcini, se altoiește în via care este Biserica de la care primește limfa vieții Duhului.”
