Episcopul Barron despre cartea sa privind abuzurile sexuale
29.08.2019, Roma (Catholica) - În mijlocul tragicelor și descumpănitoarelor vești despre abuzurile sexuale comise de clerici, Episcopul Barron spune: „Nu renunțați la comoară doar pentru că vasele ce o poartă sunt defecte și fragile. Stați și luptați.” Într-un interviu acordat agenției Zenit, Episcopul auxiliar de Los Angeles și fondator al Word on Fire Catholic Ministries, a făcut afirmațiile anterioare discutând despre noua sa carte intitulată „Scrisoare către o Biserică ce suferă”. Cartea de 105 pagini costă doar un dolar, iar profiturile din vânzări merg la asociații caritabile care se ocupă de victimele abuzurilor sexuale. A fost distribuită în peste 3000 de parohii și s-au vândut aproape un milion de exemplare.
În interviul următor, prelatul american reflectează fără menajamente asupra crizei abuzurilor sexuale, vorbind despre neînțelegerile existente și despre cum în mijlocul acestor atacuri ale diavolului, catolicii își pot totuși păstra speranța. De asemenea răspunde franc privitor la ce trebuie să facă Biserica acum, atingând și cazul ex-Cardinalului McCarrick și ce se poate învăța din acest episod întunecat.
– De ce v-ați simțit impulsionat să scrieți o carte, sau mai degrabă o scrisoare: „Scrisoare către o Biserică ce suferă”?
– Am considerat că această problemă a abuzurilor sexuale ale clericilor a fost examinată din mai multe puncte de vedere – legale, canonice, chiar culturale -, dar nu a fost suficient analizată teologic, biblic și spiritual. De asemenea, cred că poporul lui Dumnezeu, demoralizat și profund descurajat de acest scandal, trebuie să audă un cuvânt de speranță.
– În contextul răului făcut poporul lui Dumnezeu și celor mai vulnerabili, mai mici, cum susțineți că nu trebuie să ne descurajăm?
– Sunt extrem de sincer în carte despre pagubele provocate de scandaluri. În mod intenționat nu atac pe nimeni. Dar mă străduiesc, de asemenea, să pun această suferință actuală într-un context spiritual mai larg. După cum spunea Sfântul Paul cu mult timp în urmă: „unde păcatul abundă, harul abundă mai mult”. Iubirea lui Dumnezeu este întotdeauna mai mare decât răutatea noastră. Nimic din ceea ce facem nu poate înfrânge definitiv țelurile lui Dumnezeu. Această lecție o regăsim în toată Biblia și în marea tradiție teologică și este confirmată în viața sfinților.
– În carte, discutați cum Biserica a trecut prin situații dificile și în trecut, dar multe persoane sfinte au ținut-o la plutire. Acest lucru sună cu siguranță liniștitor pentru catolicii care își iubesc credința, dar au nevoie de un impuls de speranță. Puteți să explicați ideea?
– În carte menționez o conversație pe care am avut-o cu Cardinalul George, cu doar câțiva ani înainte de a muri. Știind bine că Biserica trece printr-o criză cumplită, a spus: „Unde sunt ordinele consacrate? Unde sunt mișcările?” Înțelept istoric al Bisericii, Cardinalul George știa că tocmai în momentele de criză au apărut marii reformatori, fondatori și lideri spirituali. Deci îi căuta activ. Această providență divină este ceea ce ne dă speranță.
– În carte, observați cum abuzul îl are pe diavol în centru. Subliniați că diavolul este neputincios dacă oamenii nu cooperează cu el. Ce se poate face pentru a preveni această „cooperare” cu diavolul, această cedare în fața ispitei?
– Trebuie să ne întoarcem la elementele de bază spirituale: rugăciunea, participarea regulată la Liturghie, frecventarea Sacramentelor, în special Spovada, Rozariul, săvârșirea faptelor de milostivire trupească și sufletească. Diavolul urăște toate acestea.
– Americanii sunt îngroziți de descoperirile din Raportul Pennsylvania și de cazurile de abuzuri de-a lungul timpului. Dar nu este oare obiectiv adevărat și că, de la Carta Dallas, în majoritatea țărilor anglofone în care au fost puse în aplicare indicațiile riguroase, cazurile de abuzuri asupra minorilor au scăzut dramatic?
– Absolut. Și acest lucru trebuie spus din ce în ce mai mult. Am fost mâhnit când un realizator de sondaje mi-a spus anul trecut că majoritatea catolicilor care merg la biserică cred că Marele Raport al Tribunalului din Pennsylvania are legătură cu cazuri nereportate din zilele noastre. Cu adevărat, în cea mai mare parte privește cazuri din trecut, de acum 30, 40, chiar 70 de ani. Așa cum spuneți, Carta Dallas din 2002, deși nu e un instrument perfect, s-a dovedit foarte utilă în reducerea numărului acestor cazuri. Nu cunosc nici o instituție din lume care să fi făcut mai mult pentru a aborda această chestiune îngrozitoare decât Biserica Catolică. Desigur, aceasta nu ar trebui să fie o scuză pentru a ne relaxa vigilența, dar ar trebui să expună minciuna celor care spun că Biserica nu a făcut nimic pentru a răspunde crizei.
– Credeți că acțiunile actuale ale Bisericii vor fi mai eficiente decât în trecut? Credeți că mai trebuie făcut ceva?
– Cred că Biserica a răspuns la scandal cu reforme instituționale bune. În urma dezvăluirilor din 2002, a apărut Carta Dallas, iar după revelațiile privindu-l pe McCarrick, din 2018, Vos Estis Lux Mundi a fost publicat de Vatican și protocoalele noastre naționale au fost formulate în conformitate cu acesta. Sunt acțiuni foarte importante. Dar ceea ce mai trebuie făcut, desigur, este munca spirituală de convertire și de purificare – atât la nivel instituțional, cât și personal. Eu afirm în mod răspicat în carte că un „putregai” a intrat în preoție și acest lucru trebuie înfruntat. Mai mult, noi toți, botezații, trebuie să ne întoarcem din nou către Domnul.
– Mulți americani s-au simțit trădați că cineva ca fostul Cardinal McCarrick a fost capabil să continue să avanseze în rang și să fie o persoană influentă, în ciuda faptului că se pare că era cunoscut comportamentul său greșit. Cum pot americanii să își recapete încrederea în urma acestui lucru? Ce ar fi trebuit să se facă altfel?
– În ultimul an, am solicitat o investigație completă asupra situației lui McCarrick, în special în ceea ce privește problema pe care o ridicați. Cine a privit în altă parte când s-a înălțat în ierarhiei și cine a continuat să privească în altă parte când a persistat, chiar și după pensionare, ca jucător cheie în viața Bisericii? Cred că poporul lui Dumnezeu merită răspunsuri la aceste întrebări. Acestea fiind spuse, cred că protocoalele recent adoptate pentru Biserica din Statele Unite ale Americii vor merge pe linia prevenirii unui alt scenariu în stil McCarrick în viitor. Oamenii vor ști că au dreptul de a se plânge și vor ști cui să își prezinte nemulțumirile.
– Cum vă așteptați ca prin această scrisoare, disponibilă la doar 1 dolar, și prin resursele Dvs online, să clarificați percepțiile greșite ale credincioșilor americani cu privire la criză? Ce alte speranțe aveți în acest sens?
– Speranța mea cea mai profundă cu această mică broșură este să încurajez oamenii să rămână și să lupte pentru Biserica lor. Așa cum scriam la începutul „Scrisorii către o Biserică ce suferă”, am găsit un sondaj ce sugerează că 37% dintre catolici s-au gândit să părăsească Biserica din cauza acestui scandal. Le înțeleg total frustrarea, dar nu există niciodată un motiv întemeiat să părăsim Biserica. Nu renunțați la comoară doar pentru că vasele care o poartă sunt defecte și fragile. Stați și luptați. (Deborah Castellano Lubov pentru Zenit)
