Papa în Mozambic: Tinerilor, nu neliniștii, nu resemnării
05.09.2019, Maputo (Catholica) - Al doilea moment major al primei zile a Papei Francisc în Mozambic a fost întâlnirea de pe stadionul Maxaquene, din capitala Maputo, cu tinerii de diferite religii. Este interesant de notat că aproximativ 45% din populația țării are vârsta între 0 și 14 ani (spre deosebire de exemplu de România, unde procentul este de 14%). Aceasta face ca vârsta medie în țară să fie de 17 ani (spre deosebire de 41 de ani în țara noastră). Desigur, între explicații se numără războiul, SIDA, dezastre naturale și altele.
Discursul Sfântului Părinte a început după un moment artistic oferit de tinerii mozambicani. „Ce este mai important pentru un păstor decât să îi întâlnească pe tinerii săi?”, a spus el. „Voi sunteți importanți! Aveți nevoie să știți asta, aveți nevoie să ne credeți: voi sunteți importanți! Însă cu umilință. Pentru că nu sunteți numai viitorul Mozambicului, sau al Bisericii și al omenirii; voi sunteți prezentul […]. Fără entuziasmul vostru, fără cântecele voastre, fără bucuria voastră de a trăi, ce ar această țară? Fără tineri, ce ar fi această țară? Văzându-vă cântând, zâmbind, dansând, în mijlocul tuturor dificultăților prin care treceți – așa cum pe bună dreptate ne relatai tu – este cel mai bun semn al faptului că voi tinerii sunteți bucuria acestei țări, bucuria de astăzi, de astăzi. Speranța zilei de mâine.”
Întâlnirea fiind interreligioasă, Pontiful a spus: „Mulțumesc pentru că vă încurajați să trăiți provocarea păcii și să o celebrați astăzi împreună ca familie, inclusiv cu aceia care, deși nu aparțin vreunei tradiții religioase, au venit pentru a participa… Diferențele noastre sunt necesare. Fiecare desfășoară un rol fundamental, într-un unic proiect creativ, pentru a scrie o nouă pagină de istorie, o pagină plină de speranță, plină de pace, plină de reconciliere.” Restul discursului a fost construit în jurul a două întrebări ce i-au fost puse Papei de tineri: cum pot deveni visele realitate, respectiv ce trebuie făcut ca tinerii să se implice în problemele țării. Răspunsul a pornit cu încurajarea de a menține și fructifica „arta, muzica, bogăția culturală despre care ați vorbit cu atâta mândrie”.
Revenind la o idee spusă tinerilor și din alte părți ale lumii, Pontiful a avertizat: „nu lăsați ca să vi se fure bucuria! Nu încetați să cântați și să vă exprimați după tot binele pe care l-ați învățat de la tradițiile voastre. Să nu vi se fure bucuria! […] Trebuie să fim atenți la două atitudini care ucid visele și speranța. Care sunt? Resemnarea și neliniștea. Două atitudini care ucid visele și speranța. Sunt mari dușmane ale vieții, pentru că de obicei ne determină pe un parcurs ușor dar de înfrângere; și taxa de trecere pe care o cer este foarte scumpă! Este foarte scumpă. Se plătește cu propria fericire și chiar cu propria viață. Resemnare și neliniște: două atitudini care fură speranța.” Ca încurajare a dat două exemple din lumea sportului: pe fotbalistul Eusebio da Silva, „pantera neagră”, și pe atleta Maria Mutola.
Le-a amintit tinerilor un proverb, punându-i să îl repete cu toții: „Dacă vrei să ajungi repede, mergi singur; dacă vrei să ajungi departe, mergi în companie”. A continuat apoi cu o altă temă favorită: relația cu bătrânii. „Și bătrânii voștri pot ajuta ca visele voastre și aspirațiile voastre să nu se usuce, să nu fie luate de primul vânt de dificultate sau de neputință. Bătrânii sunt rădăcinile noastre. Generațiile precedente au multe să vă spună, să vă propună. Este adevărat că uneori noi, bătrânii, facem asta în mod autoritar, ca avertizare, inspirând frică. Este adevărat, uneori inspirăm frică sau avem pretenția ca voi să faceți, să vorbiți și să trăiți exact ca noi. Este greșit. Voi în schimb va trebui să faceți sinteza voastră, dar ascultând, valorizând pe cei care v-au precedat.”
Spre final a vorbit și despre pace și despre grija față de mediu. De asemenea a amintit de cicloanele ce au lovit recent țara. A încheiat spunând: „Permiteți-mi să vă las un ultim gând – Dumnezeu vă iubește; și cu privire la această afirmație suntem de acord toate tradițiile religioase. ‘Pentru El tu ești realmente prețios, nu ești nesemnificativ, ești important pentru El, pentru că ești lucrare a mâinilor sale. Pentru că te iubește. Încearcă să rămâi un moment în tăcere lăsându-te iubit de El. Încearcă să reduci la tăcere toate glasurile și strigătele interioare și rămâi un moment în îmbrățișarea sa de iubire’. Să facem asta acum împreună”, iar pe stadion s-a așternut liniștea. „Este iubirea Domnului, ‘care știe mai mult de urcușuri decât de căderi, de reconciliere decât de interdicție, de a da nouă oportunitate decât de a condamna, de viitor decât de trecut’. Știu că voi credeți în această iubire care face posibilă reconcilierea.”
