Papa în Mozambic: Fiți semințe de bucurie și speranță, pace și reconciliere
06.09.2019, Maputo (Catholica) - „Isus ne cheamă să fim protagoniști ai unui alt stil de viață, cel al Împărăției: aici și acum, semințe de bucurie și speranță, pace și reconciliere”, a spus Papa Francisc astăzi. „Ceea ce vine să reverse Duhul Sfânt nu este un activism năvălitor, ci, înainte de toate, o atenție îndreptată spre celălalt, recunoscându-l și apreciindu-l ca frate până acolo încât să simțim viața sa și durerea sa ca viața noastră și durerea noastră. Acesta este cel mai bun termometru pentru a descoperi ideologiile de orice fel care încearcă să manipuleze săracii și situațiile de nedreptate în slujba intereselor politice sau personale. Numai așa vom putea fi, oriunde ne-am afla, semințe și instrumente de pace și reconciliere.”
Afirmațiile au fost făcute de Sfântul Părinte în contextul Liturghiei celebrată vineri, 6 septembrie, pe stadionul din Zimpeto, din capitala Mozambicului. A fost evenimentul final al primei etape a călătoriei sale în Africa. La predică s-a citit un fragment din „predica de pe câmpie”, în care Isus spune: „iubiți-i pe dușmanii voștri” (Luca 6,27). „Un cuvânt adresat astăzi și nouă, care îl ascultăm pe acest stadion”, a spus el, într-o țară marcată de război și de ură între persoane și grupuri. „Isus nu ne invită la o iubire abstractă, diafană sau teoretică, redactată pe birouri pentru discursuri. Calea pe care ne-o propune este aceea pe care El însuși a parcurs-o cel dintâi, calea care l-a făcut să îi iubească pe cei care-l trădau, îl judecau pe nedrept, pe cei care aveau să îl ucidă.”
A admis că „este greu de vorbit despre reconciliere când încă sunt deschise rănile provocate de atâția ani de discordie, sau de invitat să se facă un pas de iertare care să nu însemne a ignora suferința nici a cere să se șteargă memoria sau idealurile”. Cu toate acestea, a continuat El, „Isus ne invită să iubim și să facem binele”. Și nu se oprește aici: „ne cere și să îi binecuvântăm și să ne rugăm pentru ei, adică vorbirea noastră despre ei să fie un a cuvânta-bine, generator de viață și nu de moarte, să rostim numele lor nu pentru insultă sau răzbunare, ci pentru a inaugura un nou raport care să conducă la pace. Este înaltă măsura pe care ne-o propune Învățătorul!”
Pontiful a amintit cum „traduce” Paul invitația la a ne iubi: „să ne îmbrăcăm în sentimente de milostivire și de bunătate” (cf. Coloseni 3,12). A subliniat că pentru depășirea dezbinărilor și violențelor este necesară „angajarea zilnică a fiecăruia dintre noi ca să avem o privire atentă și activă care ne face să-i tratăm pe ceilalți cu acea milostivire și bunătate cu care vrem să fim tratați; milostivire și bunătate mai ales față de cei care, datorită condiției lor, sunt respinși și excluși cu ușurință. Este vorba de o atitudine nu de slabi, ci de puternici, o atitudine de bărbați și femei care descoperă că nu este necesar a maltrata, a denigra sau a strivi pentru a se simți importanți; ba chiar contrariul.”
La finalul Liturghiei, fiind ultima ocazie să se adreseze mozambicanilor, Papa le-a mulțumit celor implicați în organizarea vizitei și a încheiat așa: „Surori și frați, știu că a trebuit să faceți jertfe pentru a participa la celebrări și la întâlniri… și știu că v-ați udat toți, sper cu apă binecuvântată! Apreciez aceasta și vă mulțumesc din inimă. Și sunt recunoscător și celor care nu au putut să facă aceasta, datorită consecințelor recentelor cicloane: iubiți frați, am simțit la fel sprijinul vostru! Și vă spun tuturor: aveți atâtea motive pentru a spera! Am văzut aceasta și am atins aceasta cu mâna în aceste zile. Vă rog, păstrați speranța; nu lăsați să vă fie furată! Și nu există mod mai bun pentru a păstra speranța decât acela de a rămâne uniți, pentru ca toate motivele care o susțin să se întărească tot mai mult într-un viitor de reconciliere și de pace în Mozambic. Dumnezeu să vă binecuvânteze și Fecioara Mamă să vă ocrotească! Și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Mulțumesc.”
