Peste 3.700 de limbi mai așteaptă traducerea Bibliei
12.10.2019, Vatican (Catholica) - Dintre cele 7.100 de limbi vorbite pe planeta noastră, peste 3.700 – inclusiv limbajele semnelor – încă nu au nicio traducere a Sfintelor Scripturi. Și totuși, „a îmbrățișa diversitatea lingvistică” poate favoriza „o îmbogățire și o aprofundare a înțelegerii Cuvântului lui Dumnezeu din partea noastră, întrupându-l în diferitele culturi”. Este convins de aceasta teologul Alexander Markus Schweitzer, care a expus opiniile sale cu privire la provocările legate de traducerile biblice într-un interviu difuzat de situl Consiliului Ecumenic al Bisericilor cu ocazia recentei Zile Internaționale a Traducerii, instituită de ONU cu prilejul sărbătorii Sfântului Ieronim, căruia i se datorează Vulgata în limba latină.
În 2008, Schweitzer a fost numit de Papa Benedict al XVI-lea expert pentru Sinodul Episcopilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, a cărui importanță în viața și în misiunea Bisericii a fost reafirmată de Pontifi, îndeosebi după Conciliul Vatican II și publicarea constituției dogmatice Dei Verbum. Relevanța citirii Sfintelor Scripturi în viața zilnică a credincioșilor, așa cum se știe, a fost subliniată în ultimul timp și de Papa Francisc, care a instituit Duminica Bibliei cu scrisoarea apostolică în formă de motu proprio Aperuit illis, publicată la 30 septembrie 2019. Până acum, indică Schweitzer, Biblia întreagă a fost tradusă în 700 de limbi, există peste 1.100 de traduceri ale unor părți din ea, ca de exemplu Evangheliile, Psalmii și alte câteva texte, în timp ce peste 1.500 de limbi au traduceri ale Noului Testament.
Din fericire, „în pofida faptului că o traducere a Bibliei întregi sau a Noului Testament cere mai mulți ani, există sute de limbi care primesc o primă traducere în fiecare an”, afirmă teologul german, care este și director executiv al Bible Ministry și director al Globale Bible Translation din rețeaua internațională United Bible Societies. Printre traducerile Bibliei întregi realizate anul trecut figurează limbi precum lusamia-lugwe (Uganda-Kenya, 650.000 de vorbitori), kalanga (Botswana, 142.000), rote (Indonezia, 30.000), malto (India, 51.000). Noul Testament a fost tradus în northern waray (Filipine, 632.000), blin (Eritrea, 112.000), korku (India, 550.000), lemi (Myanmar, 12.000).
În cursul anului 2018, Societățile biblice din întreaga lume au contribuit la completarea traducerilor în 66 de limbi folosite de 440 de milioane de persoane. Totuși este nevoie de mult timp pentru a publica Sfintele Scripturi în limbi noi. „Traducerea Bibliei se confruntă cu provocări pe mai multe niveluri”, afirmă Schweitzer. Din punct de vedere cultural, textele biblice reflectă culturi specifice Orientului apropiat antic, și „pentru că realitățile culturale adesea nu se traduc cu ușurință în alte culturi, traducătorii se confruntă cu o provocare constantă, încercând să păstreze caracteristicile distinctive culturale semitice care fac parte din mesajul biblic și în același timp să transmită concepte care să aibă sens pentru cultura receptorului”.
În afară de aceasta, din punct de vedere lingvistic Biblia „prezintă multe genuri literare diferite și multe limbi nu au literatură în unele genuri literare care sunt conținute în Biblie”. O a doua provocare lingvistică are de-a face cu vocabularul teologic. „Termeni cheie ca răscumpărare, iertare, păcat, levirat nu există în multe limbi”, amintește teologul german. „Cum trebuie traduse când nu există un echivalent literar sau teologic?” Altă provocare o constituie tradițiile și teologiile Bisericilor, care exercită o influență însemnată asupra procesului de traducere. „Acest fenomen devine evident când o traducere a fost efectuată într-o limbă în trecut și s-a dezvoltat o teologie pornind de la această traducere”, explică biblistul.
Adesea, „traducerea precedentă este considerată ca ‘pseudo-originală’, ceea ce complică în mod clar schimbările de abordare pentru o nouă traducere”. În sfârșit, trebuie ținut cont de dificultățile administrative, care cuprind problema finanțărilor și îndeosebi „necesitatea de a reuni cererea, dorințele, nevoile locale, precum și ideile și dorințele donatorilor”. O cufundare în realitățile locale, sugerează Schweitzer, va permite acestora din urmă – care adesea vin cu mentalitatea lumii vechi – să înțeleagă mai bine complexitatea traducerilor Bibliei și particularitățile fiecărei situații. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
