Declarație catolică, evreiască și musulmană împotriva eutanasiei
29.10.2019, Vatican (Catholica) - Liderii creștini, iudaici și islamici i-au prezentat luni Papei o declarație semnată prin care își exprimă opoziția totală față de eutanasie și față de orice formă de sinucidere asistată, exprimându-și și sprijinul pentru îngrijirea paliativă pentru sfârșitul vieții. Documentul a fost semnat la Vatican pe 28 octombrie de către Arhiepiscopul Vincenzo Paglia, liderul Academiei Pontificale pentru Viață, alături de reprezentanții credințelor evreiești și islamice. Textul a fost înmânat Papei Francisc în timpul unei audiențe.
Documentul precizează că cele trei religii abrahamice „se opun oricărei forme de eutanasie – adică actul direct, premeditat și intenționat de a lua viață – precum și sinuciderii asistate de medic – adică sprijinul dat direct, premeditat și intenționat comiterii sinuciderii – deoarece ambele contrazic fundamental valoarea inalienabilă a vieții umane și, prin urmare, sunt greșite în mod inerent, și deci și moral și religios, și ar trebui interzise fără excepții.” Textul afirmă, de asemenea, dreptul lucrătorilor din domeniul sănătății de a nu fi constrânși sau presați să ajute direct sau indirect la uciderea intenționată a unui pacient prin sinucidere asistată sau prin orice formă de eutanasie, mai ales atunci când acest lucru încalcă convingerile religioase ale acestuia.
Chiar dacă sinuciderea este acceptat de sistemul juridic, „obiecțiile morale cu privire la problemele legate de viață și de moarte se încadrează cu siguranță în categoria obiecțiilor de conștiință care ar trebui respectate în mod universal”, se arată în document. Acesta subliniază că furnizorii de servicii medicale au responsabilitatea „de a oferi cel mai bun tratament posibil pentru boli și îngrijire maximă a bolnavilor”. Ideea declarației îi aparține rabinului Avraham Steinberg, un specialist israelian în etică medicală, care a venit cu propunerea la Papa Francisc. Papa a încredințat proiectul Academiei Pontificale pentru Viață, care a organizat un comitet interreligios pentru redactarea documentului.
În documentul de aproape 2.000 de cuvinte, se precizează că credințele catolică, evreiască și islamică „împărtășesc obiective comune și sunt în acord complet privitor la abordarea situațiilor ce privesc sfârșitul vieții”. De asemenea, textul subliniază că aceste principii sunt uneori în conflict cu „valorile și practicile umaniste laice actuale”. Preambulul documentului notează că „aspectele morale, religioase, sociale și juridice ale tratamentului muribundului” sunt printre cele mai complexe și mai disputate în medicina de astăzi. Problemele care se referă la sfârșitul vieții includ „dileme dificile”, care au crescut în ultimii ani din cauza evoluțiilor științifico-tehnologice, schimbărilor din relația pacient-medic, schimbărilor culturale și lipsei tot mai mare a resurselor pentru cheltuielile de îngrijire medicale.
Aceste dileme nu sunt în primul rând medicale sau științifice, ci „sociale, etice, religioase, juridice și culturale”, se spune în document, adăugând că intervențiile umane sub forma de tratament și tehnologii medicale „sunt justificate doar în raport cu ajutorul pe care îl pot oferi”. „Prin urmare, utilizarea lor necesită o judecată responsabilă cu privire la momentul în care tratamentele de susținere a vieții și de prelungire a ei susțin cu adevărat obiectivele vieții umane și când și-au atins limitele”, mai citim. Declarația susține că „atunci când moartea este iminentă, în ciuda mijloacelor utilizate, este justificată luarea deciziei de a retrage anumite forme de tratamente medicale care nu ar prelungi decât o viață precară de suferință”.
„Cu toate acestea, atât serviciile medicale, cât și societatea ar trebui să respecte dorința unui pacient pe moarte de prelungire sau conservare a vieții chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, prin măsuri medicale adecvate clinic”, se spune în text. Catehismul Bisericii Catolice învață că o persoană poate alege în mod legitim să întrerupă procedurile medicale care sunt „excesive ca zel”, adică „împovărătoare, periculoase, extraordinare sau disproporționate față de rezultatul scontat”. Documentul definește „pacientul pe moarte” ca unul care are „o boală fatală, incurabilă și ireversibilă” și se află într-un stadiu în care moartea va apărea probabil în câteva luni, „ca urmare a bolii sau a complicațiilor legate direct, în ciuda celor mai bune eforturi terapeutice”.
Textul oferă încurajare și sprijin pentru îngrijirea paliativă profesională a tuturor, de oriunde ar fi, și salută legile și politicile care protejează demnitatea unei persoane pe moarte. De asemenea, declară promisiunea angajării în problemele de bioetică și pentru sensibilizarea publicului cu privire la îngrijirea paliativă. Documentul afirmă că societatea are obligația de a ajuta pacienții să nu se simtă ca o povară și să recunoască valoarea și demnitatea vieții lor, „care merită îngrijire și sprijin până la sfârșitul firesc”. Declarația solicită, de asemenea, factorilor de decizie și furnizorilor de servicii medicale să se familiarizeze cu perspectivele și învățăturile acestor religii, pentru a oferi mai bine asistență medicală în acord cu convingerile pacienților lor.
„În timp ce aplaudăm știința medicală pentru avansurile în direcția prevenirii și vindecării bolilor, recunoaștem că fiecare viață va experimenta în cele din urmă moartea”, se mai spune în document. „Îngrijirea muribunzilor ține atât de administrarea de către noi a darului divin al vieții atunci când o vindecare nu mai este posibilă, cât și de responsabilitatea noastră umană și etică față de pacientul pe moarte.”
