Papa la Citadela Carității: Vrem să contagiem pozitiv Roma
28.11.2019, Roma (Catholica) - Trebuia să fie o „normală” Vineri a milostivirii și în schimb, pe neașteptate, din voința Papei s-a transformat într-o adevărată vizită pentru a sta alături, încă o dată, de „ultimii din rând”. Aici, la Citadela Carității, fibrilația pentru venirea lui Francisc – care se întoarce pentru a doua oară în vizită la Caritas Roma, după deschiderea Porții Carității la Adăpostul „Don Luigi Di Liegro” din Via Marsala, la începutul Jubileului din 2016 – este palpabilă.
„Vrem să contagiem pozitiv tot orașul, de acesta care este orașul carității”, ne relatează pr. Benoni Ambăruș, director al Caritas diecezană din Roma. „Papa Francisc vine în casa noastră, sau mai bine zis în casa lui, pentru a-i întâlni pe oaspeții noștri și eventual, cine știe, pentru a ne da perspectivele Caritas-ului din următorii 40 de ani”. Mâine vizita va începe în mica biserică „Sfânta Iacinta”, unde Pontiful se va reculege în rugăciune pentru a merge după aceea Centrul stomatologic și la Magazinul solidarității. De cealaltă parte a complexului, Sfântul Părinte îi va saluta pe oaspeții din Casa de primire „Sfânta Iacinta”, care îl vor primi în fața intrării. Masa va fi imediat după aceea locul unicului moment strict privat al după-amiezii lui Bergoglio, care se va întreține personal cu locuitorii din Casă. În sfârșit, în salon, întâlnirea cu 220 de persoane, oaspeți, voluntari și lucrători, în timpul căreia Papa va ține un discurs, după salutul lui „don Ben” – așa cum îl numesc toți pe directorul Caritas – și mărturia unui voluntar și a unui oaspete.
Tot în această sală – care mâine va fi binecuvântate de Sfântul Părinte – vor găsi ospitalitate, de la 1 decembrie, 70 de persoane fără locuință care vor înfrunta aici iarna timp de patru luni, până în aprilie. Este vorba despre proiectul care, de anul trecut, din voința Cardinalului vicar Angelo De Donatis vrea să răspundă la urgența citadină reprezentată de vremea friguroasă, îngrijindu-se de 200 de persoane fără locuință, dintre care 70 primite în Citadela Carității și 130 distribuite în parohii, în grupuri de patru-cinci persoane, cu supervizarea și suportul logistic al Caritas-ului. În Citadela Carității locuiesc tot anul, grație unei convenții cu Primăria de Roma, 25 de persoane fără locuință. Trăiesc umăr la umăr cu cei 75 de rezidenți din Casa „Sfânta Iacinta”, născută în 1991 pentru a-i primi pe bătrânii fără locuință, care „spre deosebire de oaspeții de la adăpost, nu pot trăi o parte din zi pe stradă pentru că așteaptă o rezolvare într-o casă de odihnă sau o RSA”, ne explică Maxximo Raimondi, director al structurii. „O comunitate de familie”, o definește el, explicând că aici bătrânii sunt parte activă, în gestionarea zilnică a casei, prin ceea ce numesc „activitate de bun comun”.
Astăzi, de exemplu, au măturat toată Citadela, și atunci când nu sunt suficienți voluntari ei servesc la masă, în uz intern dar deschisă și vreunui oaspete de la adăpost care trebuie să stea la „Sfânta Iacinta” pentru că nu se simte bine. De fapt, aici poate găsi Centrul stomatologic, care furnizează asistență sanitară și proteze celor care nu își pot permite. Este apoi Magazinul solidarității, primul supermagazin gratuit născut în Italia în 2008. O aripă adecvată a Citadelei găzduiește și birourile și Cooperativa socială care ajută gestionarea obișnuită a serviciilor Primăriei de Roma și furnizează forme de ajutor precum asistența domiciliară pentru bolnavii de SIDA și asistența domiciliară socială pentru bătrânii singuri în casă. Completează cadrul Centrul de zi și motelul, unde vin voluntari din toată Italia. De fapt, formarea este una din mândriile Citadelei, unde diferitele sărăcii se pun împreună și se creează proiecte în sinergie: grație creativității lucrătorilor, în acest moment migranți și bătrâni urmează un curs de fotografie, și abilitatea voluntarilor în rezolvarea practicilor de reședință pentru bătrâni este utilă adesea și pentru rezolvarea practicilor pentru refugiați.
Biblioteca de la „Sfânta Iacinta” este o sală mare foarte luminoasă și se poate mândri cu un patrimoniu de 8 mii de volume. Aici rezidenții citesc, se uită la televizor și la filme, iau în companie ceaiul de după-amiază și fac diverse activități. Acum producția prevalentă este cea înainte de Crăciun, cu obiectele din ghips care trebuie pictate pentru a le agăța în pomul de Crăciun sau lucrările de cusut ale doamnelor. Erwin este un talentat sculptor și pictor guatemalez, ajuns la Roma din motive politice, care termină un tablou de oferit în dar Papei: „Sper să îl termin la timp”. Francesca, tată german și mamă romană, este o balerină blondă și pasionată de musical care datorită unui accident nu mai dansează, dar speră să îl întâlnească pe Papa Francisc pentru a-i spune: „Bun venit în orașul nostru”.
„Îl așteptăm cu nerăbdare”, ne mărturisește, cu tonuri care contrastează cu ironia tăioasă în întregime romanescă a lui Mauro, care pentru a descrie cum se trăiește în Casă spune lapidar: „Mai bine aici decât afară”. Antonietta este o doamnă distinsă, flanea albastră și fir de perle pe care o poară cu clasă în scaunul său cu rotile. În fiecare după-amiază prietenii săi de la „Sfânta Iacinta” vin să o ia și apoi o aduc acasă, ea locuiește chiar în față: „Când ei nu vin, le simt lipsa”. Proiectul „este acela de a apropia structura noastră de teritoriu”, ne relatează directorul: a avut mult succes pe care acum îl lărgesc prin contacte cu Centrul de bătrâni din Via La Spezia și Via del Pigneto. (material al agenției SIR, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
