Papa la Citadela Caritas: Fiți nebuni de iubire pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili
30.11.2019, Roma (Catholica) - Preoți nebuni, „nebuni de iubire” pentru cei mai vulnerabili, „nebuni” pentru a ajuta și a împărtăși propria vulnerabilitate cu alții. Privind în ochi armata de săraci și migranți găzduiți în Citadela Caritas din Roma, Papa Francisc, aflat în vizită vineri după-amiază în acest complex, s-a adresat preoților pentru a le cere să nu „rămână în biserică liniștiți” ci să iasă și să meargă în întâmpinarea celui care suferă. Asemenea bunului samaritean din Evanghelie care ia asupra sa pe săracul muribund provocând uimirea hangiului: „Eu mă gândesc ce s-a gândit oare acel hangiu: «Acesta este un nebun». Iată, acesta este cuvântul pe care aș vrea să îl spun: nebunie de iubire, nebunie de iubire, de a ajuta la împărtășirea vulnerabilității”, a spus Papa în discursul său liber. „Dar acești preoți, în loc de a rămâne în biserică liniștiți, fac toată această mișcare, sunt nebuni, buni!”
Acesta este „programul” pe care Pontiful argentinian l-a indicat Caritas-ului pentru următorii 40 de ani. În acest soi de sătuc construit în urmă cu patruzeci de ani de-a lungul Via Casilina Vecchia, a ajuns pe la ora 16.00 cu mașina. În afară de oamenii îngrămădiți în spatele balustradelor și înarmați cu smartphone, l-au primit Cardinalul vicar Angelo De Donatis și directorul Caritas, preotul român Benoni Ambăruș, pentru toți „don Ben”. Avându-l alături pe acesta, Sfântul Părinte a intrat în localurile Citadelei: prima etapă a fost în capela „Sfânta Iacinta”, unde altarul și amvonul au fost realizate de părintele Andrea Santoro, preotul fidei donum din Dieceza de Roma asasinat în Turcia în 2006. Papa s-a oprit câteva clipe ca să se roage, mergând apoi în Ambulatoriul stomatologic, în care peste patruzeci de dentiști îngrijesc gratuit peste 350 de pacienți care nu își pot permite îngrijirile. Turul a continuat la Magazinul de Solidaritate, primul supermagazin gratuit născut în Italia grație căruia numai în 2018 au fost distribuite peste 490 de tone de produse alimentare.
Însă în Casa „Sfânta Iacinta” vizita a intrat în miezul ei cu „asaltul” afectuos al diferiților oaspeți – bătrâni, copii, migranți – care, așteptând deja de mai multe minute și fără a ține cont de vreun protocol, s-au adunat în jurul Pontifului, l-au scufundat în cadouri și au făcut selfie-uri. Sfântul Părinte le-a atins mâinile și le-a mângâiat fețele, apoi i-a salutat pe fiecare dintre cei prezenți și la sfârșit a rostit un salut scurt la microfon: „Vă mulțumesc vouă tuturor pentru primire. Sunt bucuros să vă văd aici. Continuați să fiți împreună, ajutându-ne unul pe altul, pentru că aceasta face bine inimii. Când inima se oprește nu există viață. Și inima prieteniei trebuie să fie mereu în mișcare, pentru că așa este viața.”
Străbătând curtea Citadelei, Pontiful a ajuns în Sala Mare unde a întâlnit voluntari, lucrători și circa 220 de oaspeți din cele 52 de centre ale Caritas din Roma. Cel care a făcut primirile de onoare a fost pr. Benoni, care a început cu un „dragă părinte Francisc” și a descris activitățile Caritasului în familii, în școli, în locurile de muncă: „Uneori este suficientă chiar numai o atenție minimă, o privire afectuoasă care să îi smulgă pe oameni din invizibilitate”, a explicat el. Preotul i-a dăruit Papei o mică Evanghelie, scrisă în etiopiană antică, provenind direct din Gibuti. Au urmat două mărturii: prima a lui Ornella, voluntară Caritas care lucrează la Centrul de ascultare pentru străini în Via delle Zoccolette, în plin centru al Romei. În cuvintele sale au fost amintiri și anecdote despre multele persoane cu care a avut contact în acești ani: orfani, șomeri, migranți care fug de război și de foamete.
La fel de emoționantă a fost istoria lui Alessio, fost cerșetor, nu din alegerea lui, ci datorită sărăciei impuse de falimentul firmei de familie, o mică editură, după pierderea tatălui și a fratelui. Din iadul străzii tânărul a ieșit după ce a bătut la ușa Adăpostului din Via Marsala, unde Papa a deschis Poarta Sfântă pentru Jubileul Milostivirii în 2016. În structura aceea Alessio a rămas timp de 13 luni până la Paștele trecut, când grație lucrătorilor Caritas a reușit să găsească un loc de muncă și o casă.
Papa Francisc a avut ochii umezi când a luat cuvântul. Reflecția s-a învârtit în jurul conceptului de „vulnerabilitate”: „Toți suntem vulnerabili, toți cu aceeași carte de identitate a «vulnerabilității», a spus el liber; „vulnerabilitatea ne unește pe toți. Toți suntem vulnerabili și pentru a lucra în Caritas trebuie recunoscut acel cuvânt, dar a-l recunoaște în trup și în inimă”. Este vorba, a subliniat Papa, de „o întâlnire cu răni diferite, cu slăbiciuni diferite, dar toți suntem așa. Și Dumnezeu a voit să se facă vulnerabil pentru noi. Este unui dintre noi, a suferit: nu avea o casă în care să se nască. A suferit persecuția, să fugă într-o altă țară, migrant, a suferit sărăcia. Pentru aceasta noi putem vorbi cu Isus pentru că este unul dintre noi.”
„Acesta este drumul. Nu se poate face ajutor pentru săraci la distanță, trebuie să se atingă, să se atingă rănile: sunt rănile lui Isus. Este misterios: când tu atingi rana aceea, îți dai seama de rana ta. Și acesta este harul pe care ni-l dau săracii: a ști că și noi suntem vulnerabili. Acest lucru este foarte frumos, pentru că înseamnă că și noi avem nevoie de mântuire, avem nevoie de cineva care să ne spună un cuvânt bun: voluntarii, chiar și preoții…”. După aceasta Papa a îndemnat să se vestească Evanghelia „cu mărturia, nu cu argumentele, prozelitismul…”. În sfârșit, a dat tuturor binecuvântarea sa și s-a îndreptat spre mașină pentru a se întoarce în Vatican.
„Pe Papa l-am văzut bucuros”, a fost comentariul la cald al Vicarului De Donatis, preluat de microfoanele de la Tv2000. „Discursul despre vulnerabilitate a fost iluminant. A atinge vulnerabilitatea altora ne face să descoperim propria vulnerabilitate. Acesta este drumul pentru a dori mântuirea.” Papa „a fost cu adevărat atins de mărturiile oaspeților pentru că le-a simțit adevărate. Și atunci când este adevăr, este mereu o frumusețe concretă. Cel mai frumos lucru pe care ni l-a spus este de a continua să fim martori ai Evangheliei carității. Nebunia iubirii trebuie să ne însoțească în fiecare zi a noastră. Și cred că în acest sens orașul Roma este destul de nebun.” Un oraș, conclude De Donatis, care „are atâtea resurse de bine care ies la suprafață. Trebuie continuat să se colaboreze serios în teritoriu cu instituțiile”. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
