Ambasadorul rus Avdeev: Vaticanul este statul cel mai stabil din Europa
03.01.2020, Vatican (Catholica) - „Lumea a devenit mai puțin previzibilă. Regiunea cea mai imprevizibilă a devenit Europa. Și în Europa țara cea mai stabilă mi se pare Vaticanul.” Așa vede actualitatea geopolitică Aleksandr Avdeev, ambasador al Federației Ruse pe lângă Sfântul Scaun. Diplomat de cursă lungă, ambasadorul a ocupat din 2008 până în 2012 rolul de ministru al culturii în țara sa. Și acum continuă să formuleze analize și evaluări neconvenționale despre scenariile geopolitice chiar și din Cetatea Eternă, unde se îngrijește de raporturile dintre Moscova și Palatele de dincolo de Tibru.
– Domnule ambasador Avdeev, Europa a devenit și pentru dumneavoastră o enigmă?
– Acum încă este posibil să se facă previziuni despre cum va fi situația în Africa sau în Asia în următorii zece ani, în timp ce în Europa nu știm care va fi destinul Uniunii Europene, nici viitorul raporturilor transatlantice, sau ale celor comerciale. Totul este în furtună. Brexit, naționalisme, conflictele sociale din Franța… Eu cred cu adevărat că una din țările cele mai stabile din Europa este statul Vatican!
– Tocmai s-au celebrat primii zece ani de relații diplomatice depline între Sfântul Scaun și Rusia. Care au fost momentele cele mai importante ale acestui drum?
– Acești zece ani au fost timpul fericit al dezvoltării rodnice a relațiilor dintre Federația Rusă și Sfântul Scaun. Și această dezvoltare este bazată pe afinitate sau chiar pe împărtășirea privirii exprimate de Rusia și Sfântul Scaun asupra faptelor și problemelor din lume.
– Pe care factori se întemeiază convergența la care faceți referință?
– Mă gândesc înainte de toate că Sfântul Scaun este interesat ca și Rusia de stabilitatea lumii întemeiată pe cooperare. Există o preocupare împărtășită față de situația din Orientul Mijlociu, mai ales din Siria. Și suntem pe aceeași lungime de undă cu privire la necesitatea de a rezolva conflictele pe baza dreptului internațional. De exemplu, acum sunt la modă sancțiunile. Statele Unite le impun chiar și împotriva aliaților lor. Și cu privire la aceasta Sfântul Scaun a spus, cu voce responsabilă, că sancțiunile trebuie să răspundă statutului Națiunilor Unite și trebuie să fie autorizate de Consiliul de Securitate al ONU.
– Ca diplomat și ca specialist în politicii internaționale, cum ați defini prezența și contribuția Sfântului Scaun asupra scenariilor internaționale în actuala fază istorică?
– Vreau să subliniez in primis apelurile Papei și ale Sfântului Scaun pentru a-i salva pe creștinii din Orientul Mijlociu, mai ales din Siria, unde înainte de conflict botezații reprezentau peste 18% din populație, iar acum au devenit 1%. Un adevărat exod biblic. Au vorbit despre aceasta și Papa și Patriarhul Kiril în documentul comun pe care l-au semnat în întâlnirea istorică de la Havana.
– Putin este liderul global care l-a vizitat pe Papa în mai multe ocazii după Merkel. Această preferință este numai o problemă de bune maniere și de strategie geopolitică?
– În conversațiile lor, Papa și Putin au atins teme substanțiale. Cred că există și o simpatie personală. Au vorbit și despre modul în care se pot păstra cu eficacitatea valorile creștine, care riscă să fie diluate în contextul de globalism sălbatic în care trăim, și în climatul de pseudo-liberalism dominant, care șterge obligațiile sociale și preamărește urmărirea fără limită a propriilor impulsuri instinctive și a intereselor subiective. Pseudo-liberalismul este dușman și al liberalismului autentic și acum folosește și internetul și mass-media sociale ca instrumente de aplatizare și de omologare. Persoanele sunt fragile, nu au stabilitatea și consistența care se absoarbe cu timpul, în rețeaua de raporturi familiale și sociale autentice.
– Cum definiți modus operandi al Papei Francisc cu privire la procesele geopolitice? Realist? Idealist? Conservator?
– Papa Francisc este un lider global, prin condiția existentă. În lume există un miliard și 300 de milioane de catolici, este comunitatea de credincioși cea mai numeroasă de pe planetă, care are în Papa punctul său de referință unitar. Papa Francisc exercită acest rol asupra scenariilor internaționale lucrând în favoarea păcii. Și face aceasta sporind și dialogul interreligios și dialogul ecumenic cu ceilalți creștini. A dat o contribuție importantă pentru a face fraterne raporturile cu celelalte Biserici și comunități creștine. Și mi se pare foarte important raportul pe care l-a construit cu islamicii, atât cu șiiții cât și cu sunniții. I-a ajutat pe toți să înțeleagă că dialogul dintre tradițiile religioase poate să fie factor de stabilitate și de pace, mai ales în acest timp, în care religiile au câștigat relevanță publică. Mai ales, i-a ajutat pe toți să înțeleagă că numai dialogul dintre tradițiile religioase poate să învingă în manieră definitivă violența care încearcă să se justifice cu motivații religioase. Consider formidabil faptul că liderii islamici, în documentele semnate împreună cu Papa Francisc, cum este documentul de la Abu Dhabi, au afirmat că ei și guvernele lor au datoria de a apăra de violență și pe creștinii cu care conviețuiesc în țările lor.
– Ați vorbit despre sintonia dintre Putin și Papa Francisc. Și totuși există lideri politici care manifestă propria antipatie față de Papa, în timp ce iau pe Putin și Rusia ca model și punct de referință. Cum explicați această contradicție?
– Este vorba de luări de poziție superficiale. Desigur Vaticanul se află într-o poziție mai complicat față de Biserica rusă, de exemplu. Vaticanul este și un stat, deci trebuie să se miște mereu pe două planuri, cel spiritual-religios și cel politic-diplomatic, armonizând inițiativele și luările de poziție în două domenii diferite. Cred că Sfântul Scaun realizează această concordanță cu succes și cu rezultate bune.
– Rusia și-a asumat un rol cheie în Orientul Mijlociu. Mulți analiști spun că a umplut spațiul lăsat gol de SUA și adaugă că în Orientul Mijlociu SUA voiau să răspândească democrația, în timp ce Rusia susține regimuri opresive. Vă convinge această schemă de lectură?
– Aceasta este o reprezentare deformată. Siria, că ne place sau nu ne place guvernul său actual, este o națiune membru al ONU, are un șef de stat, un guvern suveran. Rușii prezenți acum în Siria au fost invitați de guvernul sirian, în timp ce SUA, și acum, sunt în Siria în mod ilegitim. Spun că vor să ducă democrație. Și atunci pentru ce au intervenit numai în Siria și nu în alte țări din acea regiune? Câte sunt națiunile din zona aceea a lumii care pot da lecții de democrație Siriei?
– Cu adevărat nu au nici o bază criticile celui care acuză Rusia că face alianță cu regimuri autoritare?
– Rusia susține stabilizarea democratică a Siriei. A favorizat cu sprijinul Națiunilor Unite dialogul dintre diferitele forțe politice siriene și crearea Comisiei pentru redactarea noii Constituții. Apoi vor fi alegerile, care vor arăta cine este susținut de popor. Aceasta este calea normală pentru a merge spre democrație.
– Rusia are relații directe și de obicei bune cu toate națiunile din Orientul Mijlociu, adesea contrapuse între ele: Turcia, Iran, Arabia, Israel… Ce plan și ce interese inspiră această strategie?
– Este adevărat, noi avem canale deschise cu toți actorii din Orientul Mijlociu. Și cu privire la aceasta, mi se pare că Rusia urmează aceeași inspirație care călăuzește Sfântul Scaun: trebuie dialogat mereu cu toți și prin dialog trebuie dezvoltate relațiile, siguranța, stabilitatea. Putin a spus de atâtea ori că forțele rusești vor părăsi Siria când stabilitatea va fi asigurată și când va exista o cerere corespunzătoare din partea autorităților siriene.
– Există diviziuni între Bisericile Ortodoxe, care condiționează și drumul ecumenic cu Biserica de Roma. Ce efecte au asupra raportului dintre Rusia și Sfântul Scaun?
– Un mare păcat în creștinism este politizarea Bisericilor. Biserica paralelă creată în Ucraina a apărut la cererea fostului președinte Petro Poroshenko, care după aceea a pierdut alegerile. Aceasta nu corespunde regulilor ortodoxe. Noi suntem fericiți de poziția înțeleaptă asumată de Papa Francisc, care nu s-a amestecat în controversele ecleziale, precum și cu privire la conflictul din Donbass a exprimat dorința ca acea criză să se rezolve pașnic, prin dialog.
– Cum este considerată în Rusia sensibilitatea Papei și a Sfântului Scaun cu privire la problema ecologică și la salvgardarea creației?
– Enciclica Papei Francisc despre salvgardarea „casei comune” este un document fundamental în acest timp. Dacă nu se protejează in primis ambientul, dacă lumea este devastată, omenirea se stinge și atunci nu va mai fi nimeni să pună în practică cele zece porunci și preceptele din Evanghelie. Pentru aceasta salvgardarea creației este a o a XI-a poruncă, pre-condiție pentru orice drum de convertire spirituală.
– Și cu privire la problema fluxurilor migratoare, alt fenomen aflat constant în centrul predicii Papei? Cum este considerată în Rusia această atenție?
– Noi suntem o țară care primește refugiați și migranți. Am primit trei milioane de ucraineni. Înțelegem că apelurile Papei Francisc sunt bazate pe privirea sa îndreptată mereu spre înseși experiența lui Isus Prunc, când Sfânta Familie a trăit fuga în Egipt. Pentru atâția, inclusiv creștinii care fug de războaie și persecuții, Europa este ca o țară promisă. În acele cazuri, a primi este obligație morală. Apoi sunt migranții care din motive economice, care adesea plătesc traficanții de ființe umane, a căror rețea este organizată de criminali. Papa și Sfântul Scaun, cu privire la acest fenomen al migrațiilor, urmează un criteriu de realism, invitând și să se meargă pentru a investi economic în țările de unde provin migranții economici.
– Următoarea întâlnire între Papa Francisc și Patriarhul Kiril este iminentă?
– Deocamdată, pregătim momente de celebrare a celei de-a patra aniversări a întâlnirii de la Havana.
– S-a vorbit despre o posibilă întâlnire între Episcopul de Roma și Patriarhul de Moscova în Kazahstan, cu ocazia unei dintre întâlnirile interreligioase organizate periodic la Astana de guvernul cazac. Ar fi aceea o circumstanță propice?
– Am citit despre această ipoteză în presa din Kazahstan și în Italia. Pot adăuga doar că orice posibilă dezvoltare și orice pas nou în relații este foarte prețioasă.
– Unii încep să considere că nu mai este irealistă posibilitatea unei călătorii a Papei în China. Papa va merge la Pechin înainte de Moscova?
– Creștinii ortodocși din Rusia sunt fericiți că situația creștinilor din China se normalizează treptat și că guvernul chinez privește cu favoare la acest proces. Patriarhul Kiril, în urmă cu câțiva ani, a vizitat China și s-a întâlnit și cu președintele chinez Xi Jinping. Eu însumi, cu acea ocazie, am comunicat Sfântului Scaun că acea vizită a lui Kiril era vizita unui creștin, reprezentant al tuturor creștinilor. El a făcut primul pas și acel pas era făcut pentru a favoriza și a deschide căi. (material Vatican Insider tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
