Stema episcopală a ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București

Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă a păstrat motoul ales cu ocazia numirii sale ca Episcop auxiliar de Iași, „in caritate radicati et fundati” („înrădăcinați și întemeiați în iubire”) din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Efeseni 3,17, indicând programul său de viață și de apostolat centrat pe misterul carității. De asemenea, au fost păstrate cele două câmpuri, partea de sus cu culoare roșie cu monograma lui Cristos (indicată de literele X și P din alfabetul grec) și partea de jos, cu un fundal alb-albastru, peste care este așezată o stea de culoare aurie cu opt raze.

Culoarea roșie din câmpul superior este culoarea iubirii și a sângelui: iubirea intensă și absolută a lui Cristos, Preotul Veșnic, care își varsă sângele din iubire față de oameni, și care, în același timp, amintește de iubirea de care trebuie să dea dovadă Episcopul în păstorirea Diecezei încredințate spre păstorire.

Fundalul alb-albastru al părții de jos a stemei face trimitere la Preasfânta Fecioară Maria și la steagul Diecezei de origine a Arhiepiscopului, Dieceza de Iași. Legătura cu Preasfânta Fecioară pornește și de la faptul că Episcopul s-a născut într-o zi mariană, a primit consacrarea episcopală în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri, și a fost numit Arhiepiscop Mitropolit tot într-o sărbătoare mariană (21 noiembrie, Prezentarea la Templu a Mariei). Culoarea stelei este aurie pentru a arăta că voința Domnului a fost perfect îndeplinită de Maria, așa cum și Episcopul este chemat la o slujire fidelă și generoasă inspirată din motive de iubire („radicati et fundati in caritate„). Steaua este și o trimitere la Maria, căreia Episcopul îi încredințează slujirea lui episcopală.

Elementele înscrise în scut vor să prezinte o viziune asupra acțiunii pastorale a Episcopului, marcată de slujire în relație cu iubirea lui Cristos în centru și cu referire la exemplul Preacuratei Fecioare Maria. Elementele noi care apar în stema Arhiepiscopului sunt crucea arhiepiscopală („patriarhală”) și paliumul. Crucea din stemă, numită și „patriarhală”, cu două brațe transversale, identifică demnitatea arhiepiscopală; specialiștii în heraldică interpretează brațul cel scurt ca fiind semnul cu inscripția „INRI” pus pe cruce la momentul răstignirii lui Isus. În mod obișnuit vârfurile brațelor crucii arhiepiscopale sunt marcate cu cinci pietre prețioase, de culoare roșie, simbolizând cele cinci răni ale lui Isus.

Paliumul este un veșmânt liturgic, tipic Arhiepiscopilor cu jurisdicție metropolitană adică a Arhiepiscopilor care prezidează o provincie ecleziastică cu una sau mai multe episcopii, numite sufragane. Conform unor interpretări, paliumul reprezintă mielul purtat pe umeri de Bunul Păstor, iar cele două benzi terminale din mătase neagră simbolizează copitele, reprezentând Mielul răstignit pentru mântuirea întregii omeniri. Prin tradiție străveche, paliumul este confecționat din lâna a doi miei albi, care sunt binecuvântați pe 21 ianuarie în Bazilica Sfânta Agneza din Roma. Toate paliumurile sunt binecuvântate de Papă la solemnitatea Sfinților Petru și Paul și înmânate Arhiepiscopilor Mitropoliți nou numiți, care i-au făcut o cerere expresă. Ulterior, paliumul este impus Arhiepiscopului Mitropolit în sediul propriu de către Nunțiul Apostolic local. Acest veșmânt este simbolul unei legături speciale cu Papa și, de asemenea, exprimă puterea pe care, în comuniunea cu Biserica Romei, Arhiepiscopul Mitropolit o dobândește prin drept în jurisdicția sa. (biroul de presă al Arhidiecezei de București)

Imagini