Papa Francisc: Ospitalitatea, o virtute ecumenică
22.01.2020, Vatican (Catholica) - „Preaiubiților, ospitalitatea este importantă; și este și o importantă virtute ecumenică. Înainte de toate înseamnă a recunoaște că ceilalți creștini sunt cu adevărat frații noștri și surorile noastre în Cristos. Suntem frați. […] Nu este un act de generozitate în sens unic, pentru că atunci când găzduim alți creștini îi primim ca pe un dar care ne este oferit.” Aceste cuvinte au fost rostite de Papa Francisc la audiența generală de astăzi. După ce săptămâna trecută a încheiat seria dedicată Faptelor Apostolilor, Pontiful a revenit la această carte din Noul Testament, dar fiind că de aici este tema Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor (18-25 ianuarie).
Sfântul Părinte a recapitulat deci episodul cu naufragiul lui Paul. „Nava se împotmolește pe coasta din Malta și toți pasagerii ajung teferi și nevătămați pe uscat. Și acolo experimentează ceva nou. În contrast cu violența brutală a mării aflate în furtună, primesc mărturia ‘bunăvoinței neobișnuite’ a locuitorilor insulei. Acești oameni, pentru ei străini, se dovedesc atenți la nevoile lor. Aprind un foc pentru ca să se încălzească, le oferă adăpost de ploaie și mâncare. Chiar dacă încă nu au primit Vestea Bună a lui Cristos, manifestă iubirea lui Dumnezeu în acte concrete de gentilețe. De fapt, ospitalitatea spontană și gesturile grijulii comunică ceva din iubirea lui Dumnezeu. Și ospitalitatea insularilor maltezi este răsplătită de minunile de vindecare pe care Dumnezeu le realizează prin intermediul lui Paul pe insulă. Deci, dacă oamenii din Malta au fost un semn al Providenței lui Dumnezeu pentru apostol, și el a fost martor al iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru ei.”
Papa a aplicat apoi această deschidere a ospitalității la contextul ecumenic al acestor zile. „A-i primi pe creștini dintr-o altă tradiție înseamnă în primul rând a arăta iubirea lui Dumnezeu față de ei, pentru că sunt fii ai lui Dumnezeu – frații noștri – și în afară de asta înseamnă a primi ceea ce Dumnezeu a făcut în viața lor. Ospitalitatea ecumenică cere disponibilitatea de a-i asculta pe alții, fiind atenți la istoriile lor personale de credință și la istoria comunității lor, comunitate de credință cu o altă tradiție diferită de a noastră. Ospitalitatea ecumenică mai comportă dorința de a cunoaște experiența lui Dumnezeu pe care o trăiesc alți creștini și așteptarea de a primi darurile spirituale care derivă din ea.”
Spre final a amintit că astăzi încă o dată marea pe care a navigat Paul este un loc periculos, referindu-se la migranții care „înfruntă călătorii riscante pentru a scăpa de violență, pentru a scăpa de război, pentru a scăpa de sărăcie”. A îndemnat la deschidere: „Noi, fiind creștini, trebuie să lucrăm împreună pentru a arăta migranților iubirea lui Dumnezeu revelată de Isus Cristos. Putem și trebuie să mărturisim că nu există numai ostilitatea și indiferența, ci că fiecare persoană este prețioasă pentru Dumnezeu și iubită de El.” Și a încheiat spunând: „A lucra împreună pentru a trăi ospitalitatea ecumenică, îndeosebi față de cei a căror viață este mai vulnerabilă, ne va face pe noi toți creștinii – protestanți, ortodocși, catolici, toți creștinii – ființe umane mai bune, discipoli mai buni și un popor creștin mai unit. Ne va apropia ulterior de unitate, care este voința lui Dumnezeu pentru noi.”
