Pr. Anthony Currer: Comuniunea Anglicană spre următoarea Conferință Lambeth (II)
24.01.2020, Vatican (Catholica) - Arhiepiscopul Justin Welby a venit la Roma de două ori în 2019. Prima vizită a fost cu ocazia unei reculegeri găzduite împreună de Arhiepiscop și de Papa Francisc în Domus Sanctae Marthae și destinate liderilor politici și liderilor creștini din Sudanul de Sud. La reculegere a participat Salva Kiir Mayardit, președinte al Republicii, și patru din cei cinci vicepreședinți: Riek Machar Teny Dhurgon, James Wani Igga, Taban Deng Gai și Rebecca Nyandeng De Mabior. Au fost prezenți și opt membri ai Consiliului Bisericilor din Sudanul de Sud. Monseniorul John Baptist Odama, Arhiepiscop de Gulu (Uganda), și părintele iezuit Agbonkhianmeghe Orobator, președinte al Conferinței Superiorilor Majori din Africa și din Madagascar, au predicat în serviciile liturgice de la reculegere. Acest eveniment, atât ecumenic cât și diplomatic, a fost organizat în urma sugestiei Arhiepiscopului de Canterbury cu colaborarea Secretariatului de Stat al Vaticanului. Scopul ambelor Biserici este acela de a oferi un spațiu de rugăciune și de reconciliere celor care au responsabilitatea de a lucra pentru un viitor de pace și de prosperitate pentru poporul din Sudanul de Sud.
La 13 noiembrie, Arhiepiscopul Welby s-a întors la Roma pentru instalarea Arhiepiscopului Ian Ernst ca nou director al Centrului anglican și reprezentant personal al Arhiepiscopului de Canterbury pe lângă Sfântul Scaun. Ernst a fost primat al Bisericii Anglicane din Oceanul Indian, unde a lucrat în contact strâns cu omologul său catolic, Cardinalul Maurice Piat. Este membru al grupului de lucru al Arhiepiscopului, instituit după Reuniunea primaților din 2016 pentru „a restabili relațiile, a reconstrui încrederea reciprocă, a vindeca moștenirea rănilor și a explora unele diferențe profunde” în Comuniunea anglicană. În timpul acestei a doua vizite, Arhiepiscopul a avut un colocviu privat cu Papa Francisc și problema Sudanului de Sud a fost ridicată din nou. Cei doi au fost de acord, principial, să viziteze țara cât mai curând posibil, odată ce guvernul de tranziție va fi instituit. Papa Francisc și Arhiepiscopul Welby au reafirmat angajarea lor comună în favoarea inițiativelor de pace în Sudanul de Sud.
Cea mai mare dintre Bisericile din Consiliul metodist mondial, Biserica Metodistă Unită (BMU), are credincioși mai ales în Statele Unite (circa șapte milioane dintr-un total de doisprezece milioane), dar are un număr semnificativ de membri și în Africa, Asia și America de Sud. În februarie 2019, ea a ținut o sesiune specială a Conferinței generale, cu scopul de a ajunge la o decizie cu privire la raportul unei comisii instituite pentru a examina paragrafele din Cartea de Disciplină, care se referă la sexualitatea umană. Cu 438 de voturi împotrivă și 384 pentru, Conferința a respins modificările propuse pentru a permite fiecărui păstor să decidă dacă să celebreze căsătorii homosexuale și să hirotonească cler care are o relație homosexuală. Totuși, cele 17 petiții reieșite din această reuniune, indicate ca „Plan tradițional”, au întâlnit încă de atunci o opoziție puternică. În aprilie 2019, Consiliul juridic al Bisericii a declarat că zece petiții erau valide și șapte neconstituționale. Liderii Bisericii au propus acum un plan pentru a crea o nouă Biserică „metodistă tradițională” pentru cei care doresc să părăsească UMC. Această propunere va fi examinată într-o reuniune a Conferinței generale în mai 2020.
Este important a înțelege cum este structurată Comuniunea metodistă pentru a înțelege implicațiile acestui plan. Deși BMU se consideră o comuniune creștină mondială, ea face parte din mult mai amplul Consiliu Metodist Mondial (CMM) care cuprinde circa optzeci de milioane de creștini. Dacă BMU s-ar scinda cu adevărat, ambele părți ar continua să aparțină la CMM și astfel ar continua să fie în comuniune sacramentală una cu alta. Diviziunea ar avea loc îndeosebi la nivel de gestiune și ar comporta o ruperea a structurilor de comuniune, sau de „conexiune” în terminologia metodistă, ceea ce ar cere o diviziune a resurselor și a fondurilor.
Concluzie. Nu ar trebui să subevaluăm durerea pe care această diviziune o provoacă în milioane de creștini, nici eforturile pasionate făcute pentru a apăra unitatea BMU. Același lucru este valabil pentru tensiunile cu privire la problema sexualității umane în Comuniunea Anglicană: sunt izvor de suferință și sunt la originea eforturilor eroice pentru a menține și a întări unitatea Bisericii. Probabil că tunica Sfântului Thomas Becket oferă o imagine salutară. Se prezintă ca una contrapusă altei tunici, cea purtată de Cristos. Părinții Bisericii, îndeosebi Sfântul Ciprian, au văzut în haina fără cusătură a lui Cristos simbolul Bisericii ca fiind țesută de Dumnezeu dintr-o unică bucată. În fața tunicii lui Becket, sfâșiată și însângerată de loviturile violente ale cavalerilor lui Henric al II-lea, înțelegem că întotdeauna păcatul uman sfâșie țesutul comunității creștine. În 2020 va fi important să ne rugăm pentru frații noștri și surorile noastre în Cristos anglicani și metodiști, pentru ca Duhul, care este unicul care poate țese o unitate indestructibilă, să întărească acea comuniune care îi unește. (articol semnat de pr. Anthony Currer, oficial din Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor, publicat în L’Osservatore Romano, și tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
