Biserica Catolică din Italia modifică rugăciunea Tatăl Nostru: „… și nu ne abandona în ispită”

29.01.2020, Roma (Catholica) - Biserica Catolică din Italia va folosi o nouă versiune a rugăciunii Tatăl Nostru, iar invocația „Nu ne duce pe noi în ispită” va fi înlocuită cu „Nu ne abandona în ispită”. Anunțul a fost dat ieri, 28 ianuarie a.c., de Arhiepiscopul Bruno Forte, al Arhidiecezei de Chieti, în numele Conferinței Episcopale Italiene. „Liturghierul cu noua versiune a rugăciunii Tatăl Nostru, stabilită de Conferința Episcopală Italiană, va fi publicat cu câteva zile înainte de Paști”, a spus Arhiepiscopul și teologul Bruno Forte, specificând că „folosirea liturgică va fi introdusă începând cu Sfintele Liturghii din 29 noiembrie anul curent, când este prima duminică a Adventului”. Federico Piana, de la canalul Radio Vaticana Italia, a realizat un interviu cu Mons. Bruno Forte, întrebându-l mai întâi de ce Episcopii italieni au hotărât modificarea celei mai vechi și cunoscute rugăciuni creștine?

– Din fidelitate față de intențiile exprimate de rugăciunea lui Isus și față de originalul grec. În realitate, textul grecesc folosește un verb care înseamnă literalmente „a ne duce, a ne conduce”. Traducerea latină „inducere” putea să facă referință la omologul grecesc. Dar, în italiană „indurre” înseamnă „a împinge la…”, la urma urmei, a face în așa fel încât aceasta să se întâmple. Rezultă ciudat, de aceea, faptul că îi putem spune lui Dumnezeu „nu ne împinge să cădem în ispită”. Pe scurt, traducerea cu „nu ne împinge la…” nu rezultă a fi una fidelă.

– Acesta este motivul pentru care Episcopii italieni s-au gândit să găsească o traducere mai bună?

– Întrebarea și-au pus-o și alți Episcopi din lumea întreagă. De exemplu, în spaniolă, limba cea mai vorbită de catolicii planetei, se spune: „Fă să nu cădem în ispită”. În franceză, după multe încercări, s-a trecut de la o traducere care spunea „Nu ne supune ispitei” la formularea actuală: „Nu ne lăsa să intrăm în ispită”. Așadar, ideea de exprimat este aceasta: Dumnezeul nostru, care este un Dumnezeu bun și mare în iubire, face în așa fel încât noi să nu cădem în ispită. Propunerea mea personală era să se traducă prin „Fă să nu cădem în ispită”, dar cum în Biblia aprobată de Conferința Episcopală Italiană (CEI) traducerea aleasă a fost „Nu ne abandona în ispită”, în cele din urmă Episcopii, ca să respecte corespondența dintre textul biblic oficial și Liturgie, au preferat această ultimă versiune.

– Mulți teologi și păstori au remarcat că vechea exprimare „Nu ne împinge în ispită” făcea referință la încercările pe care Dumnezeu le permite în viața noastră.

– Una e încercarea, în general, dar termenul care se găsește în rugăciunea Tatăl Nostru este același care este folosit în Evanghelia după Luca atunci când face referință la ispitele lui Isus, care sunt adevărate ispite. Așadar, nu e vorba de o încercare oarecare în viață, ci de adevărate ispite. Ceva sau cineva ne împinge să facem răul sau vrea să ne separăm de comuniunea cu Dumnezeu. Iată de ce expresia „ispită” este corectă și verbul corespunzător trebuie să fie unul care să lase de înțeles că Dumnezeul nostru este unul care ne susține, ne ajută să nu cădem în ispită. Nu un Dumnezeu care în vreun fel ne întinde o cursă. Această idee este absolut inacceptabilă.

– Credeți că această schimbare îi va pune în dificultate pe credincioșii care s-au obișnuit cu actuala versiune?

– Substanțial, modificarea este foarte limitată. Nu cred că ar trebui să existe probleme deosebite. Trebuie să ajutăm persoanele să înțeleagă că nu se vrea o schimbare cu orice preț, ci de a schimba ceva ca să ne rugăm într-un fel mai conștient și mai apropiat de intențiile lui Isus. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: Vatican News România