Episcopii din regiunea Mediteranei se vor întâlni la Bari
29.01.2020, Roma (Catholica) - În perioada 19-23 februarie 2020, Bari va găzdui întâlnirea „Mediterana, frontieră de pace”, promovată de Conferința Episcopală Italiană (CEI), la inițiativa președintelui acesteia, Cardinalul Gualtiero Bassetti. Vor participa peste 50 de Episcopi reprezentând Conferințele Episcopale din cele 19 țări care au ieșire la Marea Mediterană. Nu va fi o întâlnire academică, nici o întâlnire politică, nici un summit pe economie: va fi o întâlnire de reflecție și spiritualitate între păstori care, sub conducerea Duhului, vor să lucreze împreună, cu metodă sinodală, pentru binele popoarelor.
Între alții, va fi prezent Arhiepiscopul Pierbattista Pizzaballa, frate minor franciscan, în vârstă 54 de ani, care a fost custode al Țării Sfinte și din 2016 este Administrator apostolic al Patriarhiei Latine de Ierusalim, de care aparțin catolicii de rit latin rezidenți în Israel, Palestina, Iordania și Cipru. În acest teritoriu, creștinii constituie 1% din populație; catolicii sunt jumătate din aceștia: 170 de mii în Iordania, 130 de mii în Israel, 45 de mii în Palestina. În acest interviu pentru Vatican Insider, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro, Arhiepiscopul Pizzaballa reflectează asupra întâlnirii de la Bari dedicate Mediteranei.
– Înainte de toate, cum evaluați această inițiativă promovată de CEI?
– Toate inițiativele care pot ajuta Bisericile să înțeleagă și să străbată pasajul istoric care se trăiește în zona Mediteranei sunt binevenite. Până astăzi s-au desfășurat numai întâlniri între Episcopi din Africa de Nord, din Orientul Mijlociu sau din sudul Europei, dar noi, păstorii din regiunea mediteraneeană, nu ne-am reunit niciodată toți împreună: de aceea inițiativa promovată de CEI este lăudabilă. Vom avea ocazia de a ne cunoaște, de a confrunta experiențele noastre, și acest drum ne va ajuta să obținem perspective împărtășite. Desigur, nu vom produce documente capabile să rezolve problemele grave care chinuiesc regiunea mediteraneeană, dar am încredere că vom reuși să schițăm criterii de evaluare și să găsim linii călăuzitoare de oferit după aceea comunităților noastre.
– Ce experiențe doriți îndeosebi să împărtășiți cu confrații Episcopi?
– Voi relata experiența noastră de Biserică ce, în pofida numărului mic de credincioși și a contextului dificil în care trăiesc, nu este concentrată pe ea însăși ci este deschisă la relațiile cu toți și lucrează prompt prin numeroasele sale structuri școlare, sanitare, asistențiale; o Biserică aptă să reziste la șocuri, care înfruntă problemele cu o atitudine nonviolentă dar, în același timp, atitudine care nu renunță.
– În invitația făcută diferitelor Conferințe Episcopale de Comitetul științific organizator al întâlnirii s-a cerut Episcopilor să indice care probleme și chestiuni intra-ecleziale și extra-ecleziale le consideră mai importante și urgente. Dumneavoastră ce teme ați indicat?
– În Țara Sfântă problema extra-eclezială mai relevantă este fără îndoială cea politică: în Israel s-au desfășurat trei alegeri într-un an, în zona palestiniană, în schimb, nici nu-mi amintesc când s-au ținut ultimele alegeri. Sunt două situații profund diferite care arată totuși aceeași fragilitate politică, ce – trebuie subliniat – caracterizează în mod diferit tot Orientul Mijlociu. Slăbirea politicii are repercusiuni grele asupra economiei și asupra vieții sociale: trăim un timp de schimbări care apasă asupra populației. Privind la viitor, perspectivele apar mai puțin clare și foarte fragile.
– Care sunt pașii decisivi pentru a trăi evanghelic aceste schimbări?
– În acest context delicat și complicat, important pentru noi, catolicii, este să promovăm cu tot mai mare angajare unitatea, dialogul ecumenic, care trebuie să ducă la acțiuni comune: raportul cu celelalte Biserici este decisiv. În afară de aceasta, consider fundamental să se întărească în rândul credincioșilor simțul comunității și să se formeze perspective specific creștine: nu putem să ne limităm să analizăm și să criticăm situația, este necesar să înțelegem care este vocația noastră în această țară și să acționăm în consecință.
– Există inițiative deosebite de semnalat în vederea acestor obiective?
– Inițiativele demarate sunt foarte multe, probabil prea multe. Ar trebui să fie reduse, să fie coordonate mai bine cele mai promițătoare, conferindu-le profunzime mai mare.
– Care considerați că este problema intra-eclezială mai relevantă și urgentă de înfruntat la întâlnirea de la Bari?
– După părerea mea, este indispensabil să se lucreze cu și pentru generațiile tinere, susținând credința lor. Cu câteva zile în urmă, am întâlnit un grup numeros de universitari creștini care trăiesc în Israel: din cuvintele lor se înțelegea bine că raportul cu Isus îi unea, nu analizarea problemelor politice, economice și sociale ale țării. Credința este cea de la care trebuie mereu pornit din nou.
– În timpul întâlnirii de la Bari vă gândiți să le propuneți confraților Episcopi vreo inițiativă comună?
– Nu cred că voi face aceasta, nu este important. Scopul întâlnirii noastre, după părerea mea, nu ar trebui să fie în primul rând studierea de noi inițiative, care printre altele ar face comunitățile noastre să trăiască trecând de la un eveniment la altul cu riscul de a pierde dimensiunea cotidiană și familială a credinței. Pentru mine, scopul principal al acestei întâlniri ar trebui să fie să ne ascultăm și să învățăm unii de la alții. Noi, Episcopii, trăim în contexte foarte diferite, dar toți avem responsabilitatea față de școli, spitale, universități, structuri caritative și asistențiale. A cunoaște experiențele pastorale, soluțiile și strategiile de intervenție adoptate de Bisericile din diferite țări va fi de mare utilitate.
– Așadar acestea sunt roadele pe care dumneavoastră doriți să le poată aduce această întâlnire.
– După 30 de ani trăiți în Orientul Mijlociu, nu mă aștept la mari rezultate: desigur că nu noi, Episcopii, vom rezolva problemele din zona Mediteranei. Însă îmi doresc să reușim să înțelegem mai bine cum să ajutăm și să susținem comunitățile noastre, ce orientări să le oferim, cum să trăim evanghelic în diferite contexte sociale. Ascultându-i pe confrații mei, sper să am vreo intuiție fericită ce să poată folosi turmei care mi-a fost încredințată. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
