Cardinalul Zen: Vaticanul a pierdut totul (în China) și nu a obținut nimic
15.02.2020, Washington (Catholica) - Pe 11 februarie, Cardinalul Joseph Zen, Episcop emerit de Hong Kong, s-a întâlnit cu liderii Congresului american, în Washington DC. După acea întâlnire, Cardinalul a acordat un interviu exclusiv pentru CNA, în care a discutat despre Biserica din China, acordul Sfântului Scaun cu regimul comunist și relația sa cu Papa Francisc și cu secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul Pietro Parolin. Mai jos este traducerea transcrierii interviului Cardinalului, editat în original pentru lungime și claritate.
– Eminență, ce ne puteți spune despre situația Bisericii din China?
– Din ce în ce mai mult, Biserica este persecutată [în China]. Atât Biserica oficială, cât și cea clandestină. De fapt, cea clandestină este sortită dispariției. De ce? Pentru că nici Sfântul Scaun nu o ajută. Episcopii mai vechi mor, au rămas mai puțin de 30 de Episcopi în Biserica clandestină și nu sunt hirotoniți preoți noi. Dar sperăm că [credincioșii catolici chinezi] pot păstra credința în familiile lor – așa că trebuie să spunem: „înapoi în catacombe!”
Chiar și în Biserica oficială, credincioșii sunt din ce în ce mai controlați. Dinspre vârful Bisericii ni se spune să distrugem crucile, în interiorul bisericii au pus imaginea lui Xi Jinping – poate nu în centru, dar într-un anumit loc. Acum trebuie să aibă steagul în biserică, trebuie să cânte imnul național. Persoanele sub 18 ani nu sunt admise în biserici și nu este permisă nici o activitate religioasă. Crăciunul este interzis în toată țara. Chiar și Biblia ar trebui re-tradusă, conform comuniștilor. Acum vedem deci din ce în ce mai mult control asupra Bisericii și există într-adevăr o lamentare universală. Nu pot contacta direct pe nimeni din China – este prea periculos pentru ei. Dar uneori oamenii pot veni la Hong Kong, să mă vadă și plâng. Ei spun: „Ce putem face?” Eu spun> „Ce pot face pentru tine? Nu pot face nimic. Nu am voce în Vatican, pur și simplu deloc.”
– Ați vorbit public împotriva relației Sfântului Scaun cu guvernul chinez. V-a afectat aceasta relația cu Papa Francisc?
– Sfântul Părinte arată afecțiune deosebită față de mine. În interviuri, jurnaliștii îl întreabă: „Ce spuneți de Cardinalul Zen?”, iar Papa spune: „Este un om bun”. Spune: „Poate că este un pic înspăimântat, la vârsta lui…” Eu spun: „Vârsta mea?” Sunt bătrân, am 88 de ani, dar vârsta mă ajuta să nu am nici o frică. Pentru că nu mai am nimic de câștigat, nu mai am nimic de pierdut.
Situația din China este foarte proastă. Iar sursa nu este Papa. Papa nu știe prea multe despre China. Și poate are o oarecare simpatie pentru comuniști, pentru că în America de Sud comuniștii sunt tipi buni, suferă pentru dreptatea socială. Dar nu comuniștii [chinezi]. Sunt persecutori. Așadar, situația este, uman vorbind, fără speranță pentru Biserica Catolică: pentru că ne putem aștepta întotdeauna de la comuniști să persecute Biserica, dar acum [catolicii credincioși] nu primesc nici un ajutor de la Vatican. Vaticanul ajută guvernul, predându-se, dând totul în mâinile lor.
Așa că cred că Papa este în regulă (pot spun sincer că eu nu sunt). Dar mă lupt cu [Cardinalul Pietro] Parolin, pentru că lucrurile rele vin de la el. De la el. El este încă atât, atât de optimist cu privire la așa-numita „Ostpolitik”, compromisul. Dar nu poți face compromisuri: vor o predare completă – acesta este comunismul.
– Eminență, după acordul din 2018 între Sfântul Scaun și China privind numirea Episcopilor, membrii Bisericii clandestine par să fi trecut la presiuni guvernamentale reînnoite. A fost aceasta experiența Dvs?
– Cred că cel mai evident caz este al Episcopului de Fujian, Episcopul Guo. Acum ei legitimează șapte Episcopi ilegitimi – Episcopi schismatici, Episcopi excomunicați. Dar s-a întâmplat că în două dintre cele șapte Dieceze există și doi Episcopi clandestini legitimi. [Roma] le-a cerut să renunțe. Acum amândoi au renunțat. E bine?
Dar celui din Fujian i s-a promis că va fi recunoscut ca Episcop auxiliar, retrogradat, dar totuși Episcop. Așa că a acceptat. Dar atunci [autoritățile chineze] spun: „Nu, încă nu v-am recunoscut ca Episcop. Trebuie să semnați documentul.” Iar documentul spune: „Am acceptat Biserica independentă”. Guo a spus: „Nu, nu pot semna așa ceva”, așa că nu este încă recunoscut ca Episcop. Acum, recent, a venit vestea că este în stradă, pentru că au spus că „clădirea Dvs nu este în siguranță. Este împotriva regulilor de incendiu.” M-am gândit că ar putea fi o exagerare faptul că e în stradă. Dar de fapt este adevărat, pentru că guvernul nu permite nimănui să îl accepte. În acea Dieceză, Biserica clandestină reprezintă 80% dintre preoții și credincioșii din Dieceză. Biserica oficială are doar un număr mic de preoți, iar Episcopul, care era adevăratul Episcop, nu este recunoscut acum nici ca auxiliar. Este teribil.
Așa că [în această înțelegere], Vaticanul a pierdut totul și nu a obținut nimic. Nu pot înțelege de ce ar face așa ceva. Sunt sigur că Papa are intenția bună, de a câștiga ceva spațiu, ceva spațiu de respirat, și poate într-o zi poate obține ceva mai bun. Bine. Dar Parolin, secretarul de stat, știe foarte bine cine sunt comuniștii: nu există nici o cale de a negocia cu comuniștii, nu obții nimic. Spun mereu: vă puteți închipui că Sfântul Iosif ar fi negociat cu Irod pentru a-l salva pe Pruncul Isus? În nici un caz, în nici un caz. Irod tot ce dorea era să îl omoare.
Fara compromisuri cu comunistii. Niciunde si nicicand. Ce se poate negocia cu un regim ateu si dusman declarat al crestinilor? Biserica trebuie sa lupte in clandestinitate pana la prabusirea tuturor regimurilor comuniste, islamiste si corecte politic sau progresiste. Nu putem fi prieteni cu dusmanii declarati ai lui Cristos, pentru ca oricum nu ei vor invinge ci Cristos fata de care ei nu au nici cea mai mica putere inafara de aceea de a-l refuza.