Pr. Cantalamessa despre Papa Francisc: Ne învață să repaginăm agenda noastră
14.03.2020, Vatican (Catholica) - „Sfântul Părinte ne dă exemplul de ‘a repagina’ agenda noastră, adică de disponibilitate de a ne adapta la situații și în definitiv la voința lui Dumnezeu”. Pr. Raniero Cantalamessa, predicator al Casei Pontificale, descrie astfel pentru Agenția SIR a șaptea aniversare a pontificatului Papei Francisc. „Nu inventez nimic pentru telecamere: Bergoglio este așa!” au fost primele cuvinte rostite de călugăr imediat după alegerea acestuia în Scaunul lui Petru. Cuvinte care sună ca bilanțul unui stil de viață și astăzi, după șapte ani. Pentru a înțelege lucrarea sa de reformă, conform pr. Cantalamessa trebuie avut curajul de a ieși din stereotipuri.
– Al șaptelea an de pontificat al Papei Francisc începe cu un Post Mare deosebit, dată fiind urgența medicală care este în desfășurare. Alegerea Papei de „a repagina” agenda sa urmărește împărtășirea…
– Ne pregăteam să celebrăm cu bucurie a șaptea aniversare a alegerii Papei. La 13 martie 2020 trebuia să fie o zi de sărbătoare în Vatican și zi liberă pentru angajați, inclusiv pentru predicatorul Casei Pontificale, care era dispensat să țină obișnuita predică de Postul Mare. Vacanța va fi, dar de un gen neașteptat. Sfântul Părinte ne dă exemplul de „a repagina” agenda noastră, adică de disponibilitate de a ne adapta la situații și în definitiv la voința lui Dumnezeu. Lipsa de sărbătoriri externe va fi un stimulent în plus pentru a ne uni cu Sfântul Părinte în a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru multele lucruri pozitive realizate în acești șapte ani și pentru multele încercări depășite cu harul lui Dumnezeu.
– La sfârșitul lunii ianuarie, Sfântul Părinte a început un nou ciclu de cateheze despre Fericiri, drept „carte de identitate” a creștinului. Cum se poate recupera, în aceste timpuri dificile, sentimentul bucuriei, care este unul din cuvintele-cheie al acestui pontificat?
– În exortația sa apostolică despre sfințenie, Gaudete et exsultate, Papa Francisc prezenta deja Fericirile drept cartea de identitate a creștinului. Insistența asupra raportului strâns care există între sfințenie și fericire este unul dintre punctele în care exortația și catehezele Sfântului Părinte aduc o adiere de aer nou în discursul despre sfințenia creștină. Papa Francisc a reușit să „declericalizeze” cuvântul sfințenie și cuvântul fericit. În limbajul lui Isus, „fericit” (makarios) nu indică desigur treapta care precedă canonizarea și titlul de sfânt; înseamnă pur și simplu fericit. Desigur este vorba de o fericire diferită de cea cântată de Beethoven în imnul adus bucuriei. Aceea este o bucurie selectivă rezervată celui care „a avut ca soartă o soție bună și cunoaște plăcerea de a bea un pahar de vin în compania prietenilor”: aceasta este o bucurie deschisă tuturor, ba chiar în mod special săracilor, celor mâhniți, celor înfometați, celor blânzi și celor chinuiți.
Trebuie să fim recunoscători Sfântului Părinte întrucât cu insistența sa asupra bucuriei contribuie la a ține vie în poporul creștin o certitudine de credință fundamentală. Bucuria creștină are ca orizont veșnicia, dar începe deja în această viață. Și nu numai bucuria spirituală, ci fiecare plăcere onestă, și aceea pe care bărbatul și femeia o experimentează în dăruirea reciprocă, în generarea vieții și în a vedea crescând copiii sau nepoții, plăcerea artei și a creativității, a frumuseții, bucuria prieteniei, a muncii duse fericit la capăt, a contemplării creației. Toate sunt lucruri pe care Papa Francisc nu încetează să le amintească tuturor cu cuvintele sale și gesturile sale.
– Există un cuvânt-cheie al pontificatului – reformă – care în general este declinat de observatori numai în termeni de reformă a structurilor interne din Curia Romană. Însă există un alt tip de „reformă” care apare în pontificatul Papei Francisc, cea a inimilor: de ce se vorbește așa de puțin despre aceasta?
– Cine cunoaște viața lui Bergoglio, înainte de a deveni Papa Francisc, nu este uimit de locul pe care cuvântul „reformă” îl ocupă în pontificatul său. Avest cuvânt a dat formă întregii sale vieți, ca superior călugăresc, ca Episcop și acum ca Papă. Trebuie făcut un efort pentru a ieși din stereotipurile pe care obișnuim să le asociem cu acest cuvânt. Aproape niciodată, în istoria Bisericii, nu se înțelege prin el reforma structurilor și a Curiei Romane: în fiecare caz reformă a altora. Papa Francisc o înțelege în primul rând ca reformă care începe de la noi înșine și care pornește de la interior pentru a schimba exteriorul, nu contrariul. Cine cunoaște „Exercițiile spirituale” ale Sfântului Ignațiu de Loyola descoperă aproape la fiecare pas influența metodei Fondatorului în fiul devenit Papă.
– Șapte ani sunt un timp semnificativ din punct de vedere biblic pentru a face bilanțuri. Putem să ne hazardăm într-o „sinteză” a acestor primi șapte ani de pontificat?
– Am avut rolul de a ține una dintre cele două exortații pe care Cardinalii trebuie să le asculte înainte de a intra în Conclav. Încă îl revăd pe Cardinalul Bergoglio așezat în ultimul rând din aula Sinodului. Nimeni, cu atât mai puțin el, nu cred că se gândea la ceea ce avea să devină puțin după aceea acel om așa de retras. Când l-am văzut, la televizor, arătându-se de la balconul Bazilicii San Pietro, salutând mulțimea cu acel „Bună seara!” și cerând să fie binecuvântat de popor, eu, care predicasem de două ori exercițiile pentru clerul său – ultima dată anul anterior – și îl cunoșteam, am spus celor care erau în jurul meu: „Nu inventez nimic pentru telecamere. Acesta este omul. Bergoglio este așa!”
În acești șapte ani de la ziua aceea, stima mea – și cu ea recunoștința față de Dumnezeu – a crescut în mod exponențial. În intervenția mea la Conclav am subliniat, printre alte lucruri, necesitatea de a da nou impuls colegialității și ecumenismului. Nu era nevoie de aceasta: Cardinalul Bergoglio trecuse de mult timp dincolo de așteptările mele, în idei și în practică. Întâlnindu-mă după câteva zile, unul dintre Cardinalii electori, în mod vizibil satisfăcut de rezultatul conclavului, m-a întrebat: „Am făcut o treabă bună?” „Da”, am răspuns, „o treabă foarte bună, voi și Duhul Sfânt!” (material al Agenției SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
