Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață îndeamnă la rugăciune pentru cei vârstnici
07.04.2020, Vatican (Catholica) - Dicasterul pentru Laici, Familie și Viață invită întreaga lume să facă mai mult pentru a-i ajuta pe bătrâni, în special pe durata urgenței cauzate de coronavirus. Într-o scrisoare publicată marți, 7 aprilie 2020, pe situl său web, Dicasterul spune: „Preocupările noastre și gândurile noastre de recunoștință se îndreaptă astăzi spre vârstnici, pentru a întoarce măcar puțin din acea tandrețe cu care fiecare dintre noi am fost însoțiți în viață și pentru ca mângâierea maternă a Bisericii să ajungă la fiecare dintre ei”.
Remarcând faptul că vârstnicii au fost afectați deosebit de puternic de Covid-19, Dicasterul se concentrează și pe singurătatea cu care se confruntă mulți dintre ei. Citându-l pe Papa Francisc, se arată că „singurătatea poate fi o boală, dar cu iubire, apropiere și mângâiere spirituală o putem vindeca”. Singurătatea poate fi o stare latentă care complică problemele fizice care decurg din infecția cu coronavirus, și de aceea, spune Dicasterul, „este important să facem tot posibilul pentru a remedia această stare de abandonare”. În actuala criză, „aceasta ar putea însemna să salvăm vieți”.
Deși normele de distanțare socială fac din păcate imposibile vizitele la domiciliu, Dicasterul arată că oamenii găsesc „forme noi și creative de prezență” pentru a fi aproape de cei dragi ai lor. Dar, se continuă, „gravitatea momentului ne cheamă pe toți să facem mai mult”, inclusiv rugându-ne pentru vârstnici, vindecând boala singurătății și activând rețele de solidaritate, între altele. „Trebuie să dedicăm noi energii pentru a-i apăra pe vârstnici de această furtună, așa cum fiecare dintre noi am fost protejați și îngrijiți în micile și marile furtuni din viețile noastre”.
Dicasterul invită la „atenție specială” pentru cei aflați în structuri rezidențiale, care „se confruntă cu situații foarte dificile”, în ciuda devotamentului și a sacrificiilor personalului care se dedică îngrijirii lor, incluzând uneori sacrificiul suprem. „În ciuda complexității situației în care trăim, este necesar să clarificăm că salvarea vieților vârstnicilor care trăiesc în structuri rezidențiale sau care sunt singuri sau bolnavi este o prioritate la fel de mare ca salvarea oricărei alte persoane”. În „iubirea multor copii și nepoți”, precum și în aceea a asistenților și a voluntarilor, spune Dicasterul, putem vedea reînviată, să spunem așa, „compasiunea femeilor care au mers la mormânt pentru a avea grijă de trupul lui Isus”.
Asemenea femeilor de la mormânt, putem fi speriați; dar, în timp ce respectăm măsurile de siguranță necesare, știm că nu putem decât să continuăm să trăim compasiunea învățată de la Isus. Și „asemenea acestor femei, vom înțelege curând că a fost esențial să rămânem aproape de cei în nevoi, chiar și atunci când părea periculos sau inutil, încrezători în cuvintele spuse de înger, invitându-ne să nu ne temem”. Dicasterul concluzionează scrisoarea sa cu o invitație „la a ne uni în rugăciune pentru bunicii și vârstnicii din întreaga lume”, îndemnându-i pe toți „să se reunească în jurul lor cu gândurile și rugăciunile noastre și, atunci când este posibil, să acționăm, pentru ca ei să nu fie singuri”.
