Cardinalul Christoph Schönborn: Avem nevoie de slujire, compasiune și disponibilitate
14.04.2020, Viena (Catholica) - În predica ținută la Liturghia din Duminica Paștelui, 12 aprilie 2020, în domul Sfântul Ștefan, Cardinalul Christoph Schönborn a vorbit despre situația actuală de pandemie, dar și despre „trei ipostaze din modul de viață al lui Isus, care se vor arăta decisive și pentru viitorul nostru”. Redăm în continuare textul integral al predicii, după traducerea oferită de Darie Croitoriu:
Dragi surori și frați, acum 75 de ani, în aceeași zi de 12 aprilie 1945, domul Sf. Ștefan a ars. Acoperișul imens s-a prăbușit, uriașa orgă a fost cuprinsă de flăcări, scaunele corului au ars. Domul plângea și oamenii plângeau la rândul lor. În timp ce oamenii plângeau pentru domul incendiat, Cardinalul Innitzer a venit la ei, îmbrăcat în haine de lucru, și i-a consolat, spunându-le, în același timp, pe un ton realist: ei bine, nu trebuie decât să îl reconstruim.
Și s-a reușit acest lucru. Poporul austriac, într-o strânsă unire incredibilă, a reconstruit domul. Astăzi dăinuie încă în frumusețea și candoarea sa neasemuite. Este cel mai vizitat monument din Austria. Cinci milioane și jumătate de vizitatori în fiecare an. Abia acum este gol, aproape gol. Dar când văd numeroasele imagini de aici, cu oameni care și-au trimis poze cu domul, deoarece vor să sărbătorească împreună în duh – de fapt, nu, pentru că sărbătoresc cu adevărat împreună – atunci sunt încrezător.
Da, este adevărat, s-a dovedit foarte diferit: Nu așa ne-am închipuit această duminică de Paște. Așteptam cu nerăbdare să putem binecuvânta și consfinți astăzi orga uriașă. Nu, dvs. sunteți acasă. Fără vizite pascale, fără mersul la biserică pentru sărbătorirea Paștelui. Așa sărbătorim astăzi duminica Paștelui. Așa am sărbătorit în ultimele zile. Și, totuși: a fost foarte intim. Mulți dintre voi au putut sărbători împreună în aceste zile, grație televiziunii naționale (ORF), care a permis difuzarea acestor momente.
Am învățat un lucru: virusul corona nu face nicio distincție între oameni sau între țări. Cu toții suntem afectați și un lucru îl putem simți foarte limpede, iar acest lucru este foarte important: suntem o familie umană. Criza climatică ne-a arătat deja acest lucru. Nimeni nu rămâne neafectat. Virusul Corona evidențiază încă o dată și mai puternic această legătură. Suntem dependenți și legați unii de ceilalți și va trebui să rămânem astfel și după ce Corona va trece.
Dragi surori și frați, în special dragi tineri – pe care îi aveți alături de voi! Ce speranță avem? Mai ales de Paște. De la ce tragem nădejde? Prima sursă v-ar putea surprinde. Eu sunt plin de speranță, pentru că țara noastră are instituții bune. Ce legătură are asta cu Paștele? Da, avem un sistem de sănătate bun. Avem un stat de drept. Avem un stat cu servicii sociale. Avem o economie solidă. Și avem, de asemenea, pot spune deja, bisericile și comunitățile religioase. Dar ce legătură are aceasta cu Paștele? Sunt sigur că are multe de-a face. Interesele comune sunt puse deasupra celor individuale. Instituțiile își arată valoarea în perioadele de criză și de dificultate. Când totul merge bine, atunci ne gândim că nu avem deloc nevoie de ele. Acum, în vremurile virusului Corona, știm că nu este așa. Acum ne dăm seama că viziunea egoistă asupra lumii nu ține.
Astăzi suntem recunoscători că avem instituții funcționale. Dar funcționează pentru că sunt alcătuite din oameni care se pun în slujba altora și servesc mai întâi binele comun. Și aceasta este exact cheia tainei pascale. Care este taina pascală? Este modul de viață al lui Isus. Foarte pe scurt, vă prezint trei ipostaze din modul de viață al lui Isus, care se vor arăta decisive și pentru viitorul nostru. Mai întâi: El, fiul lui Dumnezeu, nu s-a considerat prea bun ca să spele picioarele discipolilor Săi, adică să facă o muncă de sclav. Câți oameni mai slujesc astăzi așa, astfel încât celuilalt să îi fie bine? Chiar dacă o știu sau nu: ei trăiesc modul de viață al lui Isus.
În al doilea rând: modul de viață al lui Isus înseamnă compasiune. Grija, suferința oamenilor nu l-au lăsat indiferent pe Isus. Mereu sunt impresionat cum, în Duminica Paștelui, primul cuvânt al Celui Înviat este un cuvânt de compasiune față de o femeie care plânge: „Femeie, de ce plângi?” (In 20,13). Întreaga noastră încercare de a trece peste virusul Corona are la bază această compasiune. De ce facem totul? Pentru a proteja oamenii, pentru a nu-i pune în pericol, iar pentru aceasta ne sacrificăm. Acesta este modul de viață al lui Isus.
Și, în final, cea de-a treia ipostază: modul de viață al lui Isus a însemnat că a fost pregătit să își pună viața în joc pentru ceilalți. Chiar el a spus că nu există o iubire mai mare decât a celui care își dă viața pentru prietenii săi (vezi In 15,13). Acest mod de viață este cel care oferă tărie instituțiilor noastre, acea tărie care se adeverește în mijlocul unor crize precum cea de acum. Această tărie vine de la Paște, de la Isus, care a murit, a înviat și, apoi, ne-a dat Duhul Său. Pentru că Duhul lui Isus este duhul slujirii, duhul compasiunii și duhul disponibilității de a-și sacrifica propria viață.
Acest Duh al lui Isus i-a urnit pe mulți oameni să reconstruiască domul Sfântul Ștefan, să reconstruiască țara noastră, iar noi încă mai beneficiem de toate acestea. De acest Duh vom avea nevoie și în viitor. Avem instituții solide; cu siguranță că ar putea fi mai bune. Cu toții am putea fi mai buni. Suntem păcătoși. Dar și pentru perioada post-Corona avem nevoie în continuare de aceste trăsături ale lui Isus. Iar pentru asta avem nevoie de tăria Duhului său, de rezistență, de răbdare, dar și de bucurie. Credința în Isus, încrederea în El, prietenia cu El, ne oferă, în ciuda tuturor necazurilor, bucuria pascală. Și această bucurie o doresc pentru noi toți, când sărbătorim azi Paștele împreună. Vom avea nevoie de ea în următoarele săptămâni.
Și așa vă transmit, cu toată inima, salutul pascal: Cristos a înviat! Cu adevărat a înviat!
