Papa Francisc: Tăcerea din aceste zile să ne învețe a asculta

21.04.2020, Vatican (Catholica) - „În acest timp este multă tăcere. Se poate chiar auzi tăcerea. Fie ca această tăcere, care este un pic nouă în obișnuințele noastre, să ne învețe a asculta, să ne facă să creștem în capacitatea de ascultare. Să ne rugăm pentru aceasta.” Este intenția de rugăciune anunțată de Papa Francisc la începutul Sfintei Liturghii celebrată în dimineața de marți, 21 aprilie 2020, în capela reședinței sale din Casa Santa Marta.

După ce a scos în evidență șansa de a redescoperi valoarea tăcerii în timpul pandemiei, Papa a vorbit la predică, în cea de-a doua săptămână a timpului pascal – după calendarul roman sau latin -, despre lecturile biblice ale zilei (Faptele apostolilor 4, 32-37 și Ioan 3, 7-15). Prezentând armonia care domnea în prima comunitate creștină, pontiful a subliniat lucrarea Duhului Sfânt, capabil să facă minuni dacă suntem docili și îi cerem ajutorul să învingem trei ispite care dezbină orice comunitate: banii, vanitatea și vorbirea deșartă. Vorbind mai întâi despre dialogul dintre Isus și Nicodim, aflat în centrul Evangheliei proclamată în această zi, Papa a remarcat că „a se naște de Sus înseamnă a se naște cu puterea Spiritului Sfânt. Noi nu-l putem lua pe Duhul Sfânt pentru noi: putem lăsa ca El să ne transforme. Docilitatea noastră deschide ușa în fața Duhului Sfânt. El este cel care face schimbarea, transformarea, această naștere de sus. Este promisiunea lui Isus de a-l trimite pe Duhul Sfânt, care e capabil să facă minuni, lucruri pe care noi nici nu le putem închipui.”

„Un exemplu este prima comunitate creștină. Nu este o fantezie ceea ce ne spun aici: este un model, unde se poate ajunge când există docilitatea, iar Duhul Sfânt este lăsat să intre și ne transformă. O comunitate, să spunem astfel, ‘ideală’. E adevărat că în scurt timp după aceea vor începe problemele, dar Domnul ne face să vedem până unde am putea ajunge dacă suntem deschiși Duhului Sfânt, dacă suntem docili. În această comunitate este armonie. Duhul Sfânt este învățătorul armoniei, este capabil să o facă și a făcut-o aici. Trebuie să o facă în inima noastră, trebuie să schimbe atâtea lucruri din noi, dar să facă armonie, pentru că El însuși este armonia. Chiar și armonia dintre Tatăl și Fiul: El este iubire de armonie. (…) Domnul a permis acest model de comunitate aproape ‘cerească’ pentru a ne arăta unde ar trebui să ajungem.” Desigur, a reluat Papa la predică, „în comunitate au început apoi dezbinările”: favoritisme în relațiile personale, discriminări, dezbinări interne. Nu e ușor să ajungem la ideal: „există atâtea lucruri care dezbină o comunitate, fie că e vorba de o comunitate creștină parohială sau diecezană, sacerdotală, de călugări ori de călugărițe. Atâtea lucruri intră ca să dezbine comunitatea.”

Papa a amintit aici trei ispite frecvente care minează armonia unei comunități. Prima dintre acestea o reprezintă banii: „banii, iubirea de bani dezbină, dezbină comunitatea, dezbină Biserica”. „De atâtea ori, în istoria Bisericii, acolo unde există devieri doctrinare – nu întotdeauna, dar de multe ori – în spate se află banii: banii puterii, fie ai puterii politice, fie banii lichizi, dar e vorba de bani. Banii dezbină comunitatea. De aceea, sărăcia este mama comunității. Sărăcia este zidul care păzește comunitatea. Banii dezbină, [la fel] interesul personal. Chiar și în familii: câte familii au sfârșit dezbinate din cauza unei moșteniri? Câte familii! Și nu și-au mai vorbit… Câte familii! O moștenire. Dezbină, da, banii dezbină.”

„Un alt lucru care dezbină o comunitate”, a spus mai departe Sfântul Părinte la predică, „este vanitatea, dorința de a se simți mai buni decât alții. ‘Îți mulțumesc, Doamne, pentru că nu sunt ca alții’ – rugăciunea fariseului. Vanitatea, să simt că… Dar și vanitatea de a ieși în evidență, vanitatea din obișnuințele noastre, din modul de a ne îmbrăca. De câte ori – nu întotdeauna, dar de multe ori – celebrarea unui Sacrament este mostră de vanitate: cine merge cu hainele cele mai bune, cine face una, cine face alta… sărbătoarea cea mai mare… Chiar și acolo intră vanitatea. Iar vanitatea dezbină, pentru că vanitatea te duce să faci pe păunul, iar unde este un păun, acolo este dezbinare. Întotdeauna.”

În fine, al treilea lucru amintit de Sfântul Părinte în legătură cu dezbinările din comunitate este vorbirea deșartă, bârfa. „Nu este prima dată când o spun”, a recunoscut Papa, „dar aceasta este realitatea. Este acel lucru pe care diavolul îl pune în noi ca pe o necesitate de a-i vorbi de rău pe alții. ‘Cât de generos este cutare…’, iar apoi: ‘Da, dar…’. Imediat acel ‘dar’, care e o piatră de descalificare a celuilalt și imediat spun ceva din cele auzite, iar în acest fel îl înjosesc pe celălalt”. „Dar Spiritul Sfânt vine întotdeauna cu puterea sa să ne salveze de această mundanitate a banilor, de vanitate și de vorbirea de rău, pentru că Duhul Sfânt nu este lumea, El este împotriva lumii. Și are capacitatea de a face aceste minuni, aceste lucruri mari. Să-i cerem Domnului această docilitate față de Duhul Sfânt pentru ca el să ne transforme și să transforme comunitățile noastre – parohiale, diecezane, călugărești – să le transforme pentru ca întotdeauna să mergem înainte în armonia pe care Isus o vrea pentru comunitatea creștină.”

Sfânta Liturghie a fost transmisă în direct pe Internet și s-a încheiat cu un moment de adorație și de binecuvântare euharistică, iar cei care urmăreau slujba prin mass-media au fost îndemnați de Pontif să facă Împărtășania spirituală. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: Vatican News România