Biserica Catolică din România reacționează la modificarea Legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului

Conferința Episcopală Română

3 răspunsuri

  1. pr. Socaciu Stefan spune:

    Cu privire la relația copil – școală – părinți, cred că ar fi binevenită o precizare: obiectele de studiu pe care copilul/elevul le parcurge în programa școlară ar trebui să primească aprobarea și din partea părinților. La început de an școlar părintele să aibă nu numai o listă a obiectelor, dar – ideal ar fi – să aprobe și conținutul manualelor școlare pentru a da sau a nu da acordul de participare a copilului la orele respective.
    De unde reiese această cerere? Din faptul că, odată intrat în școală, copilul/elevul nu devine ”proprietatea” școlii, nu este un element experimental sau manipulabil și deci școala nu are dreptul să ”îndoape” copilul/elevul cu toate ”obiectele noi de specialitate” venite din nu știu care instituție europeană – vezi, Doamne, că ”normele europene” au luat nu numai locul părinților, dar și a lui Dumnezeu, – dar rămâne în continuare sub tutela părinților. Așa cum părinții hotărăsc ce să mănânce, unde să doarmă, ce să îmbrace, la ce medic să fie tratat, la ce școală să fie dat, ce biserică să frecventeze etc, la fel părinții au dreptul și datoria să dea acceptul la obiectele pe care copilul le însușește în școală. Părintele nu-și împrumută copilul școlii, dar școala vine în ajutorul părinților, care au datoria de a asigura dezvoltarea copilului până la maturitate și până când acesta devine direct responsabil de alegerile sale.
    Mi se pare mie, sau copilul/elevul este tratat ca ”ceva” de perfecționat cu orice preț și nu ca persoană? Nici un pedagog și nici o instituție nu poate înainta pretenți autocrate asupra copiilului/elevului care nu se poate împotrivi adulților și este încă dependent de părinți. Până și statul care s-a angajat să tuteleze prin lege școlile și deține instrumentul fiscal care se numește ”impozite”, secondează rolul părinților în educarea copilului/elevului.
    Întrebarea mea este: Oare statul știe și recunoaște aceste lucru? Oamenii, – și printre oameni se numără și copiii, – nu sunt ”cifre” cu care se lucrează în calcule economice sau financiare etc… Statul defilează cu slogane de genul: democrație, libertate de exprimare, dialog, nevoile cetățeanului etc. Dar fără a consulta în prealabil pe toți cei implicați în educația și formarea tinerei generații, ne duce cu gântul că nu tot ”omul” este respectat de către stat sau că sunt nedoriți la dialogul social.
    Această lege nu este cerută de majoritatea părinților. Cine are, deci, nevoie de ea? Pe cine ajută statul cu această lege?
    Oare este întâmplător faptul că această lege a apărut chiar ”acum”, când la orice intrebare, interpelare sau dezbatere, riști să primești un sec: ”stai acasă!”? … Sâc…!
    Ps. Legile tulburi conduc la fărădelegi.

  2. pr. Farcas Lucian spune:

    TRIST! Am încercat chiar acum să caut informatii per ercis.ro despre SSS / 2014 / Pralea. Tema generală se referea la gender / revoluția sexuală. Multi studenti participanti au remarcat la încheiere: „Interesante temele, discuțiile, dar… pe noi în România nu ne privește. La noi e bine”. Atunci le-am sugerat: mai așteptați, vor fi impuse noi decizii, prevederi, fără ca cetățenii să fie consultați. Unele obiective din programul de educație sexulă – la nivel european și sub egida OMS ascund în mod perfid un NU clar spus vieții (chiar de la început).
    N.B. Pe site-ul ercis.ro nu pot fi citite informațiile legate de SSS 2014 Pralea!!!

  3. Scoala este la serviciu parintilor pentru a-i ajuta ìn educarea a copiilor lor si trebuie sa fie respectate credinta si valorile in care ei cred si traiesc. Statul nu este proprietarul copiilor ci in slujba lor alaturi de parinti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *