Papa Francisc: Munca omului are o demnitate divină, să aibă o retribuție justă
01.05.2020, Vatican (Catholica) - „Nimănui să nu îi lipsească locul de muncă, demnitatea muncii și justa retribuție”. La începutul Sfintei Liturghii celebrate în dimineața zilei de vineri, 1 mai 2020 – pomenirea liturgică a Sf. Iosif muncitorul – în capela Casei Santa Marta din Vatican, Papa Francisc a anunțat intenția de rugăciune: „În această zi, sărbătoarea Sfântului Iosif, muncitorul, dar și Ziua Muncii, să ne rugăm pentru toți muncitorii. Pentru ca niciunei persoane să nu-i lipsească locul de muncă și pentru ca toți să fie plătiți pe drept și să se poată bucura de demnitatea muncii și de frumusețea odihnei”. Pontiful a mai atras atenția asupra formelor de muncă în care omul este considerat un sclav al câștigului cu orice preț și a elogiat antreprenorii care fac orice ca să nu își trimită angajații în șomaj.
În capela dedicată Duhului Sfânt, a fost prezentă și o statuie a Sfântului Iosif muncitorul, adusă cu această ocazie de federația ACLI – Asociațiile Creștine ale Lucrătorilor din Italia. Este aceeași imagine a tatălui purtător de grijă al lui Isus adusă de ACLI în Piața San Pietro pe 1 mai 1956, la Sfânta Liturghie celebrată atunci de venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Pius al XII-lea. Această imagine a Sfântului Iosif a mai fost adusă, în timpul pontificatului Papei Francisc, la audiența din 23 mai 2015. În predica sa de vineri dimineață, Papa a comentat lecturile biblice ale zilei (Geneză 1,26-2,3 și Matei 13, 54-58), punând accentul pe prima lectură. În cartea Genezei, autorul sacru descrie crearea omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, adăugând că după cele șase zile de lucru ale creației, Dumnezeu s-a odihnit în cea de-a șaptea zi.
„Dumnezeu a creat. Un Creator. A creat lumea, a creat omul și i-a dat o misiune: să administreze, să lucreze, să ducă mai departe creația. Iar cuvântul ‘muncă’ este cel pe care Biblia îl folosește pentru a descrie această lucrare a lui Dumnezeu. ‘Și a împlinit Dumnezeu în ziua a șaptea lucrarea pe care o făcuse. Și s-a odihnit în ziua a șaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse’ (2,2). Tu trebuie să faci cutare, să păzești cutare, tu trebuie să muncești – este ca și cum ar spune aceste lucruri – ca să creezi împreună cu mine această lume, ca să meargă mai departe. În așa fel încât munca nu este decât continuarea muncii lui Dumnezeu: munca omenească este vocația omului primită de la Dumnezeu în vederea creării universului”.
„Munca este ceea ce îl face pe om asemănător cu Dumnezeu, pentru că prin muncă omul este creator, este capabil să creeze, să creeze atâtea lucruri, să creeze chiar o familie, ca să meargă mai departe. Iar Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu a văzut cele făcute și totul „era bun”. Munca, altfel spus, are în sine o bunătate și creează armonia lucrurilor. „Prima vocație a omului este să lucreze. Aceasta îi dă demnitate, demnitatea care îl face să se asemene cu Dumnezeu. Demnitatea muncii”. Pontiful a relatat că odată, „la sediul unei Asociații Caritas, unui om care nu muncise și venise la Caritas ca să caute ceva pentru familie, un angajat al Caritas i-a spus: ‘Cel puțin, dumneavoastră puteți să duceți o pâine acasă’. ‘Dar nu mi-ajunge aceasta’, a răspuns omul, ‘nu este îndeajuns. Eu vreau să câștig pâinea ca să o duc acasă’. Simțea că îi lipsește demnitatea, demnitatea de ‘a face’ el pâinea, prin munca sa, ca să o ducă acasă. Demnitatea muncii este atât de des încălcată, din nefericire”.
Papa a amintit că în istorie au avut loc „brutalitățile care se făceau cu sclavii: îi aduceau din Africa în America”. Iar noi spunem: „Ce barbarie!” Dar „există și astăzi foarte mulți sclavi, bărbați și femei, care nu sunt liberi să lucreze: sunt constrânși să muncească, pentru a supraviețui și nimic mai mult. Sunt sclavi: muncă forțată. Munci prin constrângere, injuste, prost plătite și care fac ca omul să trăiască cu demnitatea încălcată”. „Orice nedreptate care se face asupra unei persoane care lucrează”, a subliniat Papa, „este o încălcare a demnității umane, chiar și a demnității celui care comite nedreptatea. Se coboară nivelul și se sfârșește în acea relație încordată dintre dictator și sclav. În schimb, vocația pe care Dumnezeu ne-o dăruiește este atât de frumoasă: să creăm, să re-creăm, să lucrăm. Dar aceasta se poate face când condițiile sunt juste și se respectă demnitatea persoanei”.
„Ne alăturăm numeroșilor bărbați și femei, care cred sau care nu cred, ce marchează astăzi Ziua Muncii, pentru cei care luptă ca să aibă dreptate la locul de muncă, pentru antreprenorii curajoși care continuă activitatea de muncă în spirit de dreptate, chiar dacă ei înșiși au de pierdut. Acum două luni am vorbit la telefon cu un antreprenor care îmi spunea să mă rog pentru el, pentru că nu vrea să dea afară pe nimeni și mi-a spus aceasta: ‘A da afară pe unul dintre ei înseamnă a mă da afară pe mine însumi’. Este conștiința atâtor întreprinzători buni, care îi păstrează pe lucrători ca și cum ar fi copiii lor. Să ne rugăm și pentru ei și să îi cerem Sfântului Iosif – lângă această icoană atât de frumoasă cu uneltele de lucru în mână – să ne ajute să luptăm pentru demnitatea muncii, ca toți să aibă un loc de muncă și ca munca să fie demnă. Nu muncă de sclav. Aceasta să fie astăzi rugăciunea noastră”. La finalul Sfintei Liturghii, Papa a făcut o scurtă adorație euharistică și i-a îndemnat pe cei care urmăreau slujba prin mass-media să facă Împărtășania spirituală. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania)
