A fost prezentat noul „Directoriu pentru cateheză”
25.06.2020, Vatican (Catholica) - A fost prezentat joi, 25 iunie a.c., la Roma, în cadrul unei conferințe de presă, noul „Directoriu pentru cateheză”, document redactat de Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. Legătura specială dintre evanghelizare și cateheză este caracteristica principală a noului directoriu, în care se evidențiază uniunea dintre prima vestire și maturizarea credinței, în lumina culturii întâlnirii. Această trăsătură – se explică în document – este cu atât mai necesară în fața a două provocări pentru Biserică în epoca contemporană: cultura digitală și globalizarea culturii. Succesor al documentelor de profil din 1971 și din 1997, noul „Directoriu pentru cateheză”, publicat într-un nou context cultural, marcat în mod ireversibil de mobilitatea umană, cu implicații asupra vieții spirituale, a fost aprobat de Papa Francisc la 23 martie 2020, în comemorarea liturgică a Sfântului Turibiu de Mogrovejo care, în secolul al XVI-lea, a dat un puternic impuls evanghelizării și catehezei.
În peste 300 de pagini, structurat în 3 părți și 12 capitole, textul amintește că fiecare persoană botezată este un discipol misionar și că este nevoie urgentă de eforturi și de responsabilitate pentru a găsi noi limbaje prin care să se comunice credința. Există trei principii de bază, după care putem acționa: mărturia, deoarece „Biserica nu crește prin prozelitism, ci prin atracție”; milostivirea, cateheză autentică care face credibilă proclamarea credinței și dialogul liber și gratuit, care nu obligă dar care, pornind de la iubire, contribuie la realizarea păcii. În acest fel – explică documentul – cateheza îi ajută pe creștini să dea un sens deplin existenței lor.
În prima parte, intitulată „Cateheza în misiunea evanghelizatoare a Bisericii”, textul se concentrează în special pe formarea cateheților, astfel încât să fie mărturisitori fideli ai credinței; ei trebuie „să fie cateheți înainte de a face cateheză” și, prin urmare, trebuie să lucreze cu gratuitate, dăruire și coerență, potrivit unei spiritualități misionare care să îi țină departe de „efortul pastoral steril” și de individualism. Profesorii, educatorii, cei ce dau mărturii, cateheții trebuie să însoțească libertatea celorlalți cu smerenie și respect. În același timp, va fi necesară vigilența, cu determinare, astfel încât să fie garantată fiecărei persoane, în special minorilor și persoanelor vulnerabile, protecția absolută împotriva oricărei forme de abuz. De asemenea, cateheții sunt îndemnați să adopte un „stil al comuniunii” și să fie creativi în utilizarea instrumentelor și a limbajelor.
În a doua parte a noului Directoriu pentru cateheză, intitulată „Procesul de cateheză”, se evidențiază, în mod clar, importanța familiei, ce reprezintă un subiect activ de evanghelizare și un spațiu natural pentru a trăi credința într-un mod simplu și spontan. De fapt, familia oferă o educație creștină „mai mult prin exemplu decât prin învățare”. În fața situațiilor neregulamentare și a noilor scenarii familiale prezente în societatea contemporană, Biserica solicită însoțirea credinței prin proximitate, ascultare și înțelegere, astfel încât să fie redată tuturor încrederea și speranța. Incluziune, primire și considerație sunt cuvintele cheie ale catehezei și pentru persoanele cu handicap: mărturisitoare le adevărurilor esențiale ale vieții umane, acestea trebuie tratate ca pe un mare dar, în timp ce familiile lor merită „respect și admirație”.
O altă categorie specială este cea a migranților care, departe de patrie, pot suferi o criză de credință: pentru ei, cateheza va trebui să se axeze pe ospitalitate, încredere și solidaritate, astfel încât să fie susținuți în lupta împotriva prejudecăților și a pericolelor grave ale căror victime ar putea fi, precum traficul de persoane. Documentul se referă apoi la închisori, considerate ca fiind un „ținut autentic al misiunii”: pentru deținuți, cateheza va fi vestirea mântuirii în Cristos și ascultarea atentă care revelează chipul matern al Bisericii. Totodată, este centrală opțiunea preferențială pentru cei săraci: în acest context, cateheza va trebui să educe în spiritul sărăciei evanghelice, să promoveze cultura fraternității și să favorizeze în credincioși disprețul față de situațiile de mizerie și nedreptate.
În partea a treia, dedicată „Catehezei în Bisericile particulare”, se evidențiază mai ales rolul parohiilor, definite ca „exemple de apostolat comunitar” și capabile de o cateheză creativă, „în ieșire” spre experiențele de viață ale persoanelor. În ceea ce privește școlile catolice, acestea sunt îndemnate să treacă de la școli-instituții la școli-comunități de credință, cu un proiect educațional bazat pe valorile Evangheliei. În acest context, un paragraf este dedicat predării religiei care – se subliniază – este distinctă însă este complementară catehezei. „Factorul religios este o dimensiune a existenței și nu trebuie trecut cu vederea”, se spune în noul „Directoriu pentru cateheză”, prin urmare „este dreptul părinților și al elevilor” să beneficieze de o pregătire integrală, care să țină cont și de predarea religiei.
Apoi, domenii speciale pentru cateheză sunt ecumenismul și dialogul interreligios cu ebraismul și islamul. În ceea ce privește primul punct, Directoriul subliniază cum cateheza ar trebui „să trezească dorința de unitate” între creștini, pentru a fi „un instrument credibil de evanghelizare”. În ceea ce privește ebraismul, se îndeamnă la un dialog care să combată antisemitismul și să promoveze pacea și justiția, în timp ce, în privința fundamentalismului violent care poate fi constatat uneori în islam, Biserica îndeamnă la evitarea generalizărilor superficiale și la favorizarea cunoașterii și întâlnirii cu musulmanii. În orice caz, într-un context de pluralism religios, cateheza trebuie „să aprofundeze și să consolideze identitatea credincioșilor”, promovând elanul misionar prin mărturie și prin dialog „afabil și cordial”.
Succesiv, reflecția noului „Directoriu pentru cateheză” se deplasează asupra culturii digitale care, astăzi, este percepută într-atât de mult ca fiind „naturală”, încât a schimbat limbajul și ierarhiile valorilor la scară globală. Bogată în aspecte pozitive (de exemplu, îmbogățește abilitățile cognitive și favorizează informația independentă în vederea tutelării persoanelor celor mai vulnerabile), în același timp, lumea digitală are și o „latură întunecată”: poate aduce singurătate, manipulare, violență, cyberbulism, prejudecăți, ură. Fără a uita de atitudinea aproape „fideistă” care poate fi avută, de exemplu, față de un motor de căutare. De aceea, în acest domeniu, cateheza va trebui să educe pentru a contrasta „cultura a ceea ce se dobândește instantaneu”, lipsită de ierarhii de valori și incapabilă să distingă adevărul și calitatea.
Mai presus de toate, tinerii vor fi însoțiți în căutarea unei libertăți interioare care să îi ajute să se diferențieze de „turma socială”. „Provocarea evanghelizării implică acea aculturație în continentul digital”, se spune în Directoriu, reiterându-se importanța de a pune la dispoziție spații de trăire a credinței autentice, capabile să ofere chei interpretative pentru teme importante, precum afectivitatea, dreptatea și pacea. Documentul se concentrează, de asemenea, asupra științei și tehnologiei. Reafirmând că sunt în slujba persoanei și că ar trebui să fie orientate spre îmbunătățirea condițiilor de viață ale familiei umane, Directoriul solicită o clarificare a conflictelor aparente dintre știință și credință și valorizarea mărturiei oamenilor de știință creștini, exemplu de armonie și sinteză dintre credință și știință.
Este, totodată, necesară o reflecție separată în privința bioeticii, pornind de la premisa că „nu tot ceea ce este posibil din punct de vedere tehnic este permis din punct de vedere moral”. Va fi necesar să se facă distincția între intervențiile terapeutice și manipulări și să se respingă eugenia și discriminarea pe care o implică. Cu privire la sintagma „identitate de gen”, se reamintește că Biserica însoțește „întotdeauna și în orice situație”, fără a judeca, persoanele care trăiesc situații complexe și uneori conflictuale. Cu toate acestea, „într-o perspectivă a credinței, sexualitatea nu este doar un aspect fizic, ci o valoare încredințată responsabilității persoanei”, „un răspuns la chemarea inițială a lui Dumnezeu”. Prin urmare, în domeniul bioetic, cateheții vor avea nevoie de o pregătire specifică, care pornește de la principiul sacralității și inviolabilității vieții umane, care contrastează cultura morții. În acest sens, noul „Directoriu pentru cateheză” condamnă pedeapsa cu moartea, definită drept „o măsură inumană, care umilește demnitatea persoanei”.
Printre celelalte aspecte abordate, documentul face trimitere și la necesitatea unei „profunde convertiri ecologice”, ce trebuie promovată printr-o cateheză atentă la protejarea Creației, care să inspire totodată la o viață virtuoasă, departe de consumism. De asemenea, documentul încurajează la un angajament social activ din partea catolicilor în favoarea binelui comun. În ceea ce privește domeniul muncii, se solicită evanghelizarea conform doctrinei sociale a Bisericii, cu o atenție deosebită la apărarea drepturilor celor mai slabi. Ultimele două capitole ale noului „Directoriu pentru cateheză” se concentrează asupra catehismelor locale, cu indicații privind obținerea aprobării de la Scaunul Apostolic și organismele aflate în slujba catehezei, printre care Sinodul Episcopilor și Conferințele Episcopale. (Anca Mărtinaș pentru Vatican News România)
