Pr. Gabriel Cochiorca: Mă bucur să fiu preot
06.08.2020, Chișinău (Catholica) - Duminică, 23 iunie 2019, în Catedrala Providența Divină, din Chișinău a fost hirotonit întru preoție Gabriel Cochiorca. Tânărul preot, în vârstă de 27 de ani, slujește în Dieceza de Chișinău, ca vicar parohial în parohia „Providența Divină” din Chișinău. La un an de la hirotonire a fost intervievat de CatolicMold.md.
– Sunteți în primul an de preoție, o experiență deocamdată scurtă, însă în mod sigur intensă, datorită activităților din cadrul parohiei. În acest prim an, care a fost obiectivul dvs. cel mai important?
– A fost un prim an în preoție foarte încărcat. Diversitatea lingvistică, înculturarea în tradiții și obiceiuri, cunoașterea credincioșilor din parohie, mai ales a diferitelor categorii (copii, tineri, familii și bătrâni). În câteva cuvinte pot spune că a fost un an al descoperirii limitelor umane. Disponibilitatea și entuziasmul unui student proaspăt ieșit de pe băncile Seminarului le-am resimțit cu prisos în primele luni, disponibilitate și entuziasm care au fost marcate ulterior de asumarea responsabilă a anumitor slujiri. Dincolo de toate aceste aspecte, a fost un prim an marcat de descoperirea a ceea ce înseamnă caritate pastorală: slujirea în gânduri, cuvinte și fapte a Cuvântului lui Dumnezeu.
– Ați finalizat studiile în cadrul Institutului Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași, dar ați înțeles că învățatul nu s-a încheiat prin absolvirea facultății. Este experiența o școală de zi cu zi?
– Tot ceea ce am învățat în cadrul Seminarului din Iași este de un real ajutor pentru ceea ce fac în prezent. Pe zi ce trece, mai ales prin intermediul meditațiilor scrise zilnic pe pagina de Facebook a parohiei, îmi dau seama că mai sunt o sumedenie de informații de asimilat, chiar foarte multe lucruri ajutătoare de învățat. În acest sens, pentru nu știu a câta oară, am descoperit tezaurul inepuizabil al Sfintei Scripturi, care împreună cu Tradiția și Magisteriul, reprezintă hrana mea cea de toate zilele. Experiența care mă ajută cel mai mult în prezent este traducerea conținutului Evangheliei zilnice într-un limbaj accesibil și pe înțelesul tuturor. Evanghelia a fost, este și va fi școala în care poți intra neînvățat, dar pot să ieși mântuit.
– Care sunt pentru Dvs. momentele importante din parohie?
– Cel mai important moment din parohie este rugăciunea, iar dintre toate formele de rugăciune, Sfânta Liturghie ocupă primul loc. Oricât aș fi de ancorat în curentele filosofice, în ideologiile contemporane, nu pot rezista fără celebrarea Sfintei Liturghii și a Liturgiei Orelor. Apoi, celelalte momente importante din viața parohiei sunt: înțelegerea și colaborarea cu părintele paroh, întâlnirile și discuțiile cu credincioșii, catehezele și pregătirile pentru primirea Sacramentelor, vizita la bolnavi, dialogurile cu fiecare tânăr în parte, conversațiile cu confrații preoți. Sunt multe aspecte pe care eu le consider importante în viața unei comunități parohiale, însă toate acestea trebuie să provină, trebuie să fie susținute și trebuie să tindă spre Sfânta Liturghie.
– Tinerii din parohie sau alți tineri, care sunt de-o vârstă cu Dvs., ce văd în Dvs. ca preot, la ce se gândesc când știu că ați făcut o alegere de viață diferită?
– Din discuțiile cu cei de-o seamă cu mine am înțeles că hotărârea aceasta de a fi preot nu este o alegere diferită. Am încercat să mă apropii de ei ca om, apoi ca un creștin și ca preot. Viața noastră este formată din alegeri pe care le facem în momentele ei forte. Ciudățenia cea mai mare, care șochează pe mulți dintre cei de-o vârstă cu mine, este promisiunea celibatului. În rest, respectul și încrederea sunt constante reciproce în relațiile dintre noi.
– Sunteți mulțumit de a fi preot?
– Dacă pot răspândi Cuvântului lui Dumnezeu; dacă pot celebra Sacramentele; dacă pot dialoga duhovnicește cu credincioșii și cu prietenii; dacă pot oferi intenții de rugăciune pentru diferitele necesități ale celor din jurul meu; dacă pot asculta mai mult decât să sfătuiesc sau să spun baliverne, pot spune că sunt mulțumit de faptul că sunt preot. Întotdeauna este loc de mai bine, însă acest „mai bine” al preoției îl învăț treptat. În urma experienței de un an de zile, vreme de introspecție mai profundă datorată pandemiei, pot spune că sunt mulțumit ca preot. Studiul, rugăciunea și munca s-au împreunat armonios în acest an. Și să nu uit, cea mai mare mulțumire a mea ca preot este Euharistia („mulțumire” în greacă).
– Ce loc ocupă rugăciunea în viața Dvs. și de ce este necesară rugăciunea?
– Rugăciunea ocupă un loc important în viața mea, fiind sursa de inspirație, clipa de alinare și mângâiere, posibilitatea de mijlocire pentru unul sau altul dintre cei care îmi cer intenții de rugăciune, timpul de liniște pe care de multe ori îl aștept să vină, dialog sincer și deschis cu Dumnezeu. Rugăciunea este necesară pentru suflet la fel cum este necesară mâncarea pentru organism, sau motivația pentru psihic. Rugăciunea este atât scut puternic împotriva ispitelor, cât și armă de atac împotriva tentațiilor. Frumusețea rugăciunii constă în contemporaneitatea ei: în rugăciune pot fi amintite evenimente sau persoane din trecut, probleme și neclarități din prezent și perspective și visuri pentru viitor. Rugăciunea va salva lumea (de cursele celui Rău).
