Papa Francisc: Apel pentru Liban

03.09.2020, Vatican (Catholica) - Pentru ziua de vineri, 4 septembrie, Papa Francisc a recomandat „o zi universală de rugăciune și post pentru Liban”. Invitația a fost formulată la finalul audienței generale de miercuri, a doua zi după ce Libanul tocmai aniversare 100 de ani de la apariția statului. Țara este aproape în mod egal divizată între musulmani suniți, musulmani șiiți și creștini, majoritatea catolici maroniți. Pe 4 august în Beirut a avut loc o explozie gravă, ce a dus la uciderea a aproape 200 de persoane și la rănirea altor mii. Iată integral apelul Papei:

„Iubiți frați și surori, la o lună de la tragedia care a lovit orașul Beirut, gândul meu se îndreaptă iar spre iubitul Liban și spre populația sa deosebit de încercată. Și acest preot care este aici [este vorba de pr. Georges Breidi], a adus steagul Libanului la această audiență. Așa cum Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a spus în urmă cu 30 de ani, într-un moment crucial al istoriei țării, repet și eu astăzi: ‘În fața repetatelor drame, pe care fiecare dintre locuitorii acestei țări le cunoaște, noi conștientizăm pericolul extrem care amenință însăși existența țării. Libanul nu poate să fie abandonat în singurătatea sa’ (Scrisoarea apostolică adresată tuturor episcopilor din Biserica Catolică despre situația din Liban, 7 septembrie 1989).

Timp de peste o sută de ani, Libanul a fost o țară de speranță. Și în timpul perioadelor cele mai întunecate ale istoriei sale, libanezii au păstrat credința lor în Dumnezeu și au demonstrat capacitatea de a face din țara lor un loc de toleranță, de respect, de conviețuire unică în regiune. Este profund de adevărată afirmația că Libanul reprezintă ceva mai mult decât un stat: Libanul ‘este un mesaj de libertate, este un exemplu de pluralism atât pentru Orient cât și pentru Occident’ (ibid.). Pentru binele însuși al țării, dar și al lumii, nu putem permite ca acest patrimoniu să fie împrăștiat. Îi încurajez pe toți libanezii să continue să spere și să regăsească forțele și energiile necesar pentru a porni din nou. Cer politicienilor și liderilor religioși să se angajeze cu sinceritate și transparență în opera de reconstrucție, lăsând să cadă interesele de parte și privind la bunul comun și la viitorul națiunii. Reînnoiesc de asemenea invitația adresată comunității internaționale să susțină țara pentru a o ajuta să iasă din criza gravă, fără să fie implicată în tensiunile regionale.

În mod deosebit mă adresez locuitorilor din Beirut, greu încercați de explozie: reluați curaj, fraților! Credința și rugăciunea să fie forța voastră. Nu abandonați casele voastre și moștenirea voastră, nu faceți să cadă visul celor care au crezut în viitorul unei țări frumoase și prospere. Dragi păstori, Episcopi, preoți, consacrați, consacrate, laici, continuați să îi însoțiți pe credincioșii voștri. Și vouă, Episcopi și preoți, vă cer zel apostolic; vă cer sărăcie, fără lux, sărăcie cu poporul vostru sărac care suferă. Dați voi exemplul de sărăcie și de umilință. Ajutați-i pe credincioșii voștri și poporul vostru să se ridice și să fie protagoniști ai unei noi renașteri! Fiți toți făcători de înțelegere și reînnoire în numele interesului comun, ai unei adevărate culturi a întâlniri, ai trăirii împreună în pace, ai fraternității. Un cuvânt atât de îndrăgit de Sfântul Francisc: fraternitate. Fie ca această înțelegere să fie o reînnoire în interesul comun. Pe acest fundament se va putea asigura continuitatea prezenței creștine și contribuția voastră inestimabilă la țară, la lumea arabă și la toată regiunea, într-un spirit de fraternitate între toate tradițiile religioase care există în Liban.

Pentru acest motiv doresc să îi invit pe toți să trăiască o zi universală de rugăciune și post pentru Liban, vinerea viitoare, 4 septembrie. Eu am intenția de a trimite un reprezentant al meu în acea zi în Liban pentru a însoți populația: va merge secretarul de stat în numele meu, pentru a exprima apropierea și solidaritatea mea. Să oferim rugăciunea noastră pentru tot Libanul și pentru Beirut. Să fim aproape și cu angajarea concretă a carității, ca în alte ocazii asemănătoare. Invit și frații și surorile din alte confesiuni și tradiții religioase să se asocieze la această inițiativă în modalitățile pe care le vor considera mai oportune, însă toți împreună. Și acum vă cer să încredințăm Mariei, Stăpâna Noastră de Harissa, angoasele și speranțele noastre. Ea să-i susțină pe cei care-i plâng pe cei dragi ai lor și să reverse curaj în toți cei care și-au pierdut casele lor și cu ele parte din viața lor. Să mijlocească la Domnul Isus, pentru ca Țara Cedrilor să reînflorească și să reverse parfumul trăirii împreună în toată regiunea Orientului Mijlociu. Și acum invit pe toți, pe cât posibil, să ne ridicăm în picioare în tăcere și să ne rugăm în tăcere pentru Liban.”