Papa Francisc: Bârfa este o ciumă
06.09.2020, Vatican (Catholica) - Pornind de la evanghelia de astăzi în ritul latin, despre corectarea fraternă, Papa Francisc a vorbit înaintea rugăciunii Angelus despre importanța urmării procesului sugerat de Isus, opunându-ne ispitei bârfei. „Bârfele închid inima comunității, închid unitatea Bisericii”, a spus Pontiful. Iată alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică (cf. Mt 18,15-20) este luată din al patrulea discurs al lui Isus în relatarea lui Matei, cunoscut ca discursul „comunitar” sau „eclezial”. Textul de astăzi vorbește despre corectarea fraternă și ne invită să reflectăm asupra dimensiunii duble a existenței creștine: cea comunitară, care cere tutelarea comuniunii, adică a unității Bisericii, și cea personală, care impune atenție și respect față de orice conștiință individuală.
Pentru a-l corecta pe fratele care a greșit, Isus sugerează o pedagogie a recuperării. Și întotdeauna pedagogia lui Isus este pedagogie de recuperare; El încearcă mereu să recupereze, să mântuiască. Și această pedagogie de recuperare este articulată în trei pasaje. În primul rând spune: „mustră-l între patru ochi” (v. 15), adică nu du în piață păcatul său. Este vorba de a merge la fratele cu discreție, nu pentru a-l judeca, ci pentru a-l ajuta să își dea seama de ceea ce a făcut. De câte ori noi am avut această experiență: cineva vine și ne spune: „Ascultă! Tu în aceasta ai greșit. Ar trebui să schimbi puțin în acest sens.” Probabil că la început ne supărăm, dar după aceea mulțumim, pentru că este un gest de fraternitate, de comuniune, de ajutor, de recuperare. Și nu este ușor de a pune în practică această învățătură a lui Isus, din diferite motive. Există teama ca fratele sau sora să reacționeze rău; uneori lipsește confidența suficientă cu el sau cu ea… Și alte motive. Însă de fiecare dată când noi am făcut asta, am simțit că era tocmai calea Domnului.
Totuși, se poate întâmpla ca, în pofida intențiilor mele bune, prima intervenție să eșueze. În acest caz este bine de a nu renunța și de a spune: „Să se descurce, eu mă spăl pe mâini”. Nu, acest lucru nu este creștin. A nu renunța, ci a recurge la sprijinul vreunui alt frate sau soră. Isus spune: „Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declarația a doi sau trei martori” (v. 16). Acesta este un precept din legea mozaică (cf. Dt 19,15). Deși poate să pară împotriva acuzatului, în realitate folosea pentru a-l ocroti de acuzatori falși. Însă Isus merge mai departe: cei doi martori sunt ceruți nu pentru a acuza și a judeca, ci pentru a ajuta. „Dar, hai să ne înțelegem, tu și eu, să mergem să vorbim cu acesta, cu aceasta care greșește, care face o comicărie. Să mergem ca frați ca să îi vorbim.” Aceasta este atitudinea recuperării pe care Isus o vrea de la noi. De fapt, Isus ține cont de faptul că poate eșua și această abordare – a doua abordare – cu martorii, diferit de legea mozaică, pentru care mărturia a doi sau trei era suficientă pentru condamnare.
De fapt, și iubirea a doi sau trei frați poate să fie insuficientă, pentru că acela sau aceea sunt încăpățânați. În acest caz – adaugă Isus – „spune-l comunității”, adică Bisericii. În unele situații toată comunitatea este implicată. Există lucruri care nu îi pot lăsa indiferenți pe ceilalți frați: este nevoie de iubire mai mare pentru a-l recupera pe frate. Însă uneori și acest lucru nu poate să fie îndeajuns. Și spune Isus: „Iar dacă refuză să asculte și de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș” (ibid.). Această expresie, în aparență așa de disprețuitoare, în realitate invită să fie pus fratele în mâinile lui Dumnezeu: numai Tatăl va putea arăta o iubire mai mare decât aceea a tuturor fraților puși împreună. Această învățătură a lui Isus ne ajută mult, pentru că – să ne gândim la un exemplu – atunci când noi vedem o greșeală, un defect, o alunecare, în acel frate sau în acea soră, de obicei primul lucru pe care îl facem este să mergem să spunem aceasta altora, să bârfim. Și bârfele închid inima comunității, închid unitatea Bisericii. Marele bârfitor este diavolul, care spune mereu lucrurile urâte ale celorlalți, pentru că el este mincinosul care încearcă să dezbine Biserica, să îndepărteze frații și să nu creeze comunitate. Vă rog, frați și surori, să facem un efort pentru a nu bârfi. Bârfa este o ciumă mai urâtă decât Covidul! Să facem un efort: fără bârfe. Este iubirea lui Isus, care a primit vameși și păgâni, scandalizând pe cei cumsecade ai epocii. De aceea nu este vorba de o condamnare fără apel, ci de recunoașterea că uneori tentativele noastre umane pot eșua și că numai faptul de a fi în fața lui Dumnezeu poate să îl pună pe frate în fața propriei conștiințe și a responsabilității faptelor sale. Dacă nu merge aceasta, tăcere și rugăciune pentru fratele și pentru sora care greșesc, însă niciodată bârfa.
Fecioara Maria să ne ajute să facem din corectarea fraternă un obicei sănătos, pentru ca în comunitățile noastre să se poată instaura mereu noi relații fraterne, întemeiate pe iertarea reciprocă și mai ales pe forța invincibilă a milostivirii lui Dumnezeu.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Vă salut pe voi toți, romani și pelerini din diferite țări: familii, grupuri parohiale, asociații. Îndeosebi, salut seminariștii de la Colegiul Pontifical Nord American din Roma; și cei de la Seminarul Mare din Ljubljana, Slovenia. Salut adolescenții din Cernusco sul Naviglio și cei din Chiuso și din Maggianico – cu eșarfe galbene -, care se pregătesc pentru mărturisirea de credință. Îi îndemn pe toți să se strângă tot mai mult în jurul lui Isus, Piatra din capul unghiului și Bun Păstor.
Salut femeile atlete, afectate de scleroză multiplă, care au parcurs via Francigena de la Siena la Roma; și tinerii din Santo Stefano Lodigiano, veniți cu bicicleta pentru o inițiativă binefăcătoare. Ambele grupuri au fost curajoase; mergeți înainte cu bucurie și cu încredere! Salut și credincioșii din alte țări; văd că sunt polonezi, libanezi, francezi, mexicani. Vă salut pe voi toți! Și pe voi, curajoși, ai Neprihănitei: înainte! Și urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
