PS Florentin Crihălmeanu- 30 de ani de preoție în slujba lui Cristos

09.09.2020, Cluj (Catholica) - Se împlinesc 30 de ani de la ziua de duminică, 9 septembrie 1990, când Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu, actualul Episcop de Cluj-Gherla primea Taina Sfintei Preoții prin mâinile Episcopului George Guțiu, mărturisitor al credinței. Cei doi tineri hirotoniți în acea zi însorită de început de toamnă, în cadrul ceremonialului liturgic ce a avut loc în Piața Unirii (pentru că nu erau încă biserici greco-catolice retrocedate în Cluj-Napoca), erau primii preoți hirotoniți, în Eparhia de Cluj-Gherla, după perioada de prigoană a Bisericii (de mai bine de 42 de ani), cei dintâi chemați spre a împărtăși mai departe în suflete lumina credinței.

La aniversarea celor 30 de ani de preoție, preoții, persoanele consacrate și credincioșii Eparhiei de Cluj-Gherla urează Păstorului lor, PS Florentin: „Mulți Ani de sfântă slujire!”, și îl încredințează, în rugăciune, puternicei mijlociri a Fericiților episcopi greco-catolici martiri și a Preasfintei Fecioare Maria, mama Bisericii și a fiecărui preot. Preasfinția Sa Florentin Crihălmeanu s-a născut în 17 septembrie 1959, la Iași, într-o familie de intelectuali. În 1986 a început studii teologice, mai întâi în clandestinitate, apoi, din 1990, a urmat cursurile serale ale Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj-Napoca. La 9 septembrie 1990 a primit hirotonirea preoțească, în Piața Libertății din Cluj-Napoca, prin mâinile PS George Guțiu. Din 1990, și-a continuat studiile la Pontificia Università «Urbaniana» din Roma, ca alumn al Colegiului «Pio Romeno», obținând bacalaureatul în Teologie (în 1992) și licența în Teologie (în 1994). La 7 iulie 2005 i-a fost conferit titlul de doctor în Teologie la Pontificia Università «Urbaniana» din Roma.

Invitat la un moment de reflecție asupra propriei misiuni preoțești și asupra preoției în general, PS Florentin a mărturisit: „Dacă ne gândim doar la latura dificultăților preoției, la cât de grea și de apăsătoare este crucea, cât de înaltă este demnitatea, înseamnă că noi, ca și oameni, nu ar trebui să facem altceva decât să stăm în adorație și să ne rugăm pentru a deveni vrednici de o astfel de demnitate – de fapt, așa făcea în majoritatea timpului Parohul de Ars – acesta este însă doar un aspect al misiunii preoțești. Trebuie să știm, însă, că misiunea preoțească are și infinite satisfacții sufletești și cred că preoția nu trebuie privită numai prin prisma Patimilor Domnului. Sigur, preotul este chemat să împărtășească și această latură a misiunii lui Cristos, dar trebuie să fie un om optimist, trebuie să fie un om cu zâmbetul pe buze, un om în care credincioșii să vadă mai degrabă speranța milei și a iubirii lui Dumnezeu decât crucea osândei, sau a pedepsei. Deci, nu cred că în preoție trebuie pornit de la greutatea crucii, ci mai degrabă de la frumusețea mântuirii.”

„În acceptarea darului preoției sau al episcopatului, după părerea mea, dacă se stă prea mult pe gânduri, rațional, nimeni dintre oameni nu ar accepta acest dar. De aceea, cred că în clipa în care Dumnezeu cheamă, dă și harul, dă și elanul, pentru ca cel chemat să poată accepta această misiune cu dificultățile ei, dar și cu marile ei satisfacții spirituale. Trebuie să avem încredere în harul lui Dumnezeu lucrător în sufletele noastre. De asemenea, nu trebuie să existe vreun interes material sau de orice alt tip pentru care se caută această demnitate, așa cum îndeamnă Sf. Petru, Corifeul Apostolilor: Păstoriți turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste; Nu ca și cum ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a măririi. (1 Pt 5, 2-4)”

Sursa: vedeţi aici