Școlile catolice sunt într-o situație dramatică
10.09.2020, Vatican (Catholica) - Situația de pandemie a schimbat profund existența noastră; au apărut dificultăți economice și sociale, iar sistemul educativ este supus unor provocări extraordinare, migrarea pe platforme digitale aducând un grad de continuitate, dar doar pentru cei cu posibilități materiale. Acest peisaj este descris la începutul scrisorii circulare adresată de Congregația pentru Educația Catolică școlilor, universităților și instituțiilor educative. „La aceasta se adaugă situația dramatică a școlilor în universităților catolice care, fără sprijin economic al statului, riscă închiderea sau o redimensionare radicală.”
Scrisoarea circulară este semnată de Cardinal Giuseppe Versaldi, prefectul Congregației, și de Arhiepiscopul Angelo Vincenzo Zani, secretarul aceluiași dicaster. Predarea la distanță, citim în text, în timp ce a fost dictată de necesitate, a arătat importanța prezenței fizice în actul educațional. „În clase, în aule și în laboratoare se crește împreună și se construiește o identitate de relație. În toate etapele vieții, dar cu atât mai mult în copilărie, în adolescență și în la începutul vieții adulte, procesul de creștere psiho-pedagogică nu se poate realiza fără întâlnirea cu alții și prezența celuilalt face să se nască condițiile necesare pentru înflorirea creativității și a incluziunii.” Documentul subliniază și că „școlile și universitățile catolice sunt chemate să formeze persoane disponibile să se pună în slujba comunității. De fapt, în slujire putem experimenta că este mai mult bucurie în a da decât în a primi (cf. Fapte 20,35) și că timpul nostru nu mai este timpul indiferenței, al egoismelor și al diviziunilor.”
La final, Congregația pentru Educația Catolică își reînnoiește aprecierea față de „toate comunitățile educative din instituțiile școlare și universitare catolice care, în pofida urgenței sanitare, au garantat desfășurarea propriilor activități pentru a nu întrerupe acel lanț educativ care este la baza nu numai a dezvoltării personale, ci și a vieții sociale. […] Este timpul de a privi înainte cu curaj și speranță. Instituțiile educative catolice au în Cristos – cale, adevăr și viață – fundamentul lor și un izvor peren de ‘apă vie’, care revelează noul sens al existenței și o transformă. De aceea, să ne susțină convingerea că în educație locuiește sămânța speranței: o speranță de dreptate și de pace.”

Lovitura primita de societatea umana nu conteneste in a-si arata consecintele nefaste, dramatice. Incet, incet, are loc o desocializare, o insingurare a omenirii la nivel de individ. Consecintele sunt dramatice si vor schimba profund coeziunea umana care a fost practicata pana la consolidarea pandemiei. Rezistenta opusa fata de aceste schimbari de catre societatea omeneasca este puternica, dramatica, dar sortita esecului. Nimic nu va mai fi cum a fost. Generatia actuala nu are abilitatea de a se adapta schimbarii, iar generatiile urmatoare, prin forta istoriei vor considera ca aceasta este noua normalitate. Consecintele sunt nebanuite.
Iar unul din efecte este tocmai acesta, anume imposibilitatea dea transmite educatia copiilor si tinerilor. Apar noi si noi piedici in procesul de invatare. Si acest fenomen este constatat in toate scolile, nu numai in scolile catolice. Iar masuri de rezolvare nu apar inca. Procesul de scolarizare va deveni din ce in ce mai lent, mai ineficient. Ori se schimba total, ori ne intoarcem incet, incet spre societati de mult apuse.