Scurte note biografice ale Cardinalilor care vor fi creați (7-13)
26.10.2020, Vatican (Catholica) - Sfântul Părinte a numit duminică, 25 octombrie, 13 noi Cardinali, care vor primi însemnele noului titlu în Consistoriul din 28 noiembrie a.c. În cele ce urmează redăm biografiile a 6 dintre cei 13 viitori Cardinali, după materialul tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
E.S. Mons. Cornelius Sim – Episcop titular de Puzia di Numidia și Vicar apostolic de Brunei
S-a născut în Seria, Brunei, la 16 septembrie 1951. A obținut licența în inginerie la Dundee University, Scoția, Regatul Unit. A obținut un master în teologie la Universitatea franciscană din Steubenville, Ohio, SUA. A fost hirotonit preot la 26 noiembrie 1989. După ce a lucrat în diferite parohii, în 1995 a fost numit Vicar general de Brunei și la 21 noiembrie 1997 prefect apostolic. La 20 octombrie 2004, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a ridicat la rangul de vicariat apostolic prefectura apostolică de Brunei și l-a numit ca prim Vicar apostolic, încredințându-i sediul episcopal titular de Puzia di Numidia.
E.S. Mons. Augusto Paolo Lojudice – Arhiepiscop de Siena – Colle Val d’Elsa – Montalcino
S-a născut la Roma, la 1 iulie 1964. După bacalaureatul obținut în 1983 la Liceul „San Benedetto da Norcia”, s-a pregătit pentru preoție la Seminarul Mare Pontifical Roman și a frecventat cursurile de filozofie și teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana din 1983 până în 1988. A obținut licența în teologie cu specializare în teologie fundamentală. A fost hirotonit preot la 6 mai 1989 pentru Dieceza de Roma. După hirotonirea sacerdotală a desfășurat următoarele funcții și slujiri: vicar parohial la parohia „Santa Maria del Buon Consiglio” (1989-1992); vicar parohial la parohia „San Vigilio” (1992-1997); paroh la parohia „Santa Maria Madre del Redentore” la Tor Bella Monaca (1997-2005); părinte spiritual la Seminarul Mare Pontifical Roman (2005-2014). Din 2014 până în 2015 a fost paroh la parohia „San Luca” la Prenestino. La 6 martie 2015 a fost ales la sediul titular de Alba Maritima și auxiliar de Roma. A primit consacrarea episcopală la 23 mai în același an. Este secretar al Comisiei Episcopale din CEI pentru Migrații. La 6 mai 2019, Papa Francisc l-a numit Arhiepiscop al Arhidiecezei de Siena – Colle Val d’Elsa – Montalcino.
Fr. Mauro Gambetti, O.F.M. Conv. – custode al Conventului Sacru din Assisi
Născut la 27 octombrie 1965 la Castel San Pietro Terme, Bologna, după licența în inginerie mecanică la Universitatea din Bologna, în septembrie 1992 a început oficial drumul său în Ordinul Fraților Minori Conventuali unde, după anul de noviciat, a depus voturi, în mod temporar la 29 august 1995 și definitiv la 20 septembrie 1998. După bacalaureatul în teologie la Institutul Teologic din Assisi, Perugia, a obținut licența în antropologie teologică la Facultatea Teologică a Italiei Centrale din Firenze. A fost hirotonit preot la 8 ianuarie 2000 la Longiano, Forlì-Cesena, unde, în conventul „SS. Crocifisso”, a ocupat funcția de animator al pastorației tineretului și vocaționale pentru Emilia-Romagna și, din 2005 până în 2009, și cea de responsabil și animator al comunității călugărești – guardian. În primăvara din 2009, confrații din provincia bologneză „Sfântul Anton de Padova” cu competență asupra conventurilor fraților minori conventuali din Emilia-Romagna l-au ales ca superior al lor (ministru provincial), funcție din care a încetat la 22 februarie 2013, chemat de ministrul general și de definitoriul său să asume funcția de custode general al Custodiei Generale a Conventului Sacru „Sfântul Francisc” din Assisi pe durata de patru ani, 2013-2017. Episcopul de Assisi – Nocera Umbra – Gualdo Tadino l-a numit vicar episcopal pentru pastorație al Bazilicii papale „Sfântul Francisc” și al celorlalte locuri de cult conduse de frații minori conventuali în aceeași Dieceză. Reconfirmat custode general pe durata de patru ani (2017-2021), a fost ales președinte al Federației Inter-mediteraneene a Miniștrilor Provinciali ai fraților minori conventuali în septembrie 2017.
E.S. Mons. Felipe Arizmendi Esquivel – Episcop emerit de San Cristobal de las Casas
S-a născut la 1 mai 1940 la Chiltepec, municipiu din Coatepec Harinas (stat din Mexic, pe atunci Arhidieceza de Mexic și astăzi Dieceza de Toluca). A făcut studii umaniste și de filozofie în seminarul din Toluca și cele de teologie în Universitatea Pontificală din Salamanca, Spania, unde a obținut licența în teologie dogmatică, specializându-se ulterior și în liturgie. Hirotonit preot la 25 august 1963 la Toluca, a desfășurat, printre altele, următoarele funcții: vicar cooperator în trei parohii diferite (1963, 1964-1966, 1966-1967), prefect al filozofilor și profesor în seminar (1963-1964), paroh (1967-1969), director spiritual și profesor în seminarul mic (1969-1981), responsabil cu pastorația vocațională, rector al seminarului (1981-1991), profesor de liturgie și de teologie pastorală. A fost și membru al Comisiei diecezane de liturgie (1967-1979), director al Oficiului Catehetic Diecezan (1968-1969), membru al „Equipo de Pastoral Juvenil” (1968-1978), secretar (1970-1973) și președinte al consiliului prezbiteral (1976-1979), coordonator al Comisiei Diecezane pentru Comunicațiile Sociale (1982-1984) și Vicar general (1989-1991). La nivel național a făcut parte din „Equipo Nacional de Pastoral Vocacional” și din „Organización de Seminarios de Mexico”, unde a fost și președinte pentru un anumit timp. A fost și membru al „Equipo Interdisciplinar de Asesores de la Conferencia del Episcopado Mexicano”. În trieniul 1986-1989 a prezidat „Organización de Seminarios de America Latina” și după aceea a lucrat ca expert în „Departamento de Vocaciones” din CELAM. La 7 februarie 1991 a fost numit Episcop de Tapachula și a primit hirotonirea episcopală la 7 martie 1991. În această perioadă a fost secretar general al CELAM. La 31 martie 2000 Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea l-a numit Episcop de San Cristóbal de Las Casas până în 3 noiembrie 2017.
E.S. Mons. Silvano M. Tomasi – Arhiepiscop titular de Asolo, Nunțiu Apostolic
S-a născut la 12 octombrie 1940 la Casoni di Mussolente, Italia. A primit o formare educativă în Italia și în Statele Unite unde a studiat teologie și a fost hirotonit preot la 31 mai 1965 în congregația călugărească Misionarii Sfântului Carol – Scalabriniani. A obținut licența în științe sociale și un doctorat în sociologie la Fordham University din New York. A fost profesor asistent de sociologie la City Universitate din New York și la New School of Social Reserch (1970-1974). Ca director fondator al Centrului pentru Studii privind Migrarea, Inc., a fondat și a îngrijit revista trimestrială International Migration Review. A fost superior provincial al congregației sale călugărești. Din 1983 până în 1987 a ocupat rolul de prim director al Oficiului Pastorației pentru Migranți și Refugiați (PCMR) din Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite (NCCB/USCC). De la sfârșitul anului 1989 până în iunie 1996 a fost secretar al Consiliului Pontifical al Pastorației pentru Migranți și Itineranți. La 27 iunie 1996 a fost numit Arhiepiscop titular de Cercinia și Nunțiu Apostolic în Etiopia, Eritreea și observator la Uniunea Africană. La 24 aprilie 1999 a fost numit Arhiepiscop de Asolo și la 23 decembrie 2000 a fost numit Nunțiu Apostolic în Djibout. La 10 iunie 2003 a fost numit observator permanent al Sfântului Scaun la Oficiul Națiunilor Unite și Instituții Specializate la Geneva și observator permanent la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), funcție ocupată până la 13 februarie 2016. La 9 aprilie 2016, Sfântul Părinte Francisc l-a numit membru al fostului Consiliu Pontifical al Dreptății și Păcii astăzi Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale.
R.P. Raniero Cantalamessa, O.F.M. Cap. – predicator al Casei Pontificale
S-a născut la Colli del Tronto la 22 iulie 1934. Hirotonit preot în 1958, a obținut licența în teologie la Friebourg, Elveția, și în litere clasice la Universitatea Catolică din Milano. Fost profesor ordinar de istorie a originilor creștine și director al Departamentului de științe religioase din Universitatea „Sacro Cuore” din Milano, a fost membru al Comisiei Teologice Internaționale din 1975 până în 1981 și, timp de doisprezece ani, membru al delegației catolice pentru dialogul cu Bisericile penticostale. În 1979 a părăsit învățământul pentru a se dedica total slujirii Cuvântului. A fost numit de Papa Ioan Paul al II-lea predicator al Casei Pontificale în 1980; confirmat de Papa Benedict al XVI-lea în 2005 și la 18 iulie 2013 a fost confirmat de Papa Francisc în această funcție. În acest rol prezintă în fiecare săptămână, în Advent și în Postul Mare, o meditație în prezența Papei, a Cardinalilor, Episcopilor, prelaților și superiorilor generali ai ordinelor călugărești. Este chemat să vorbească în multe țări din lume, adesea și de frați din alte denominațiuni creștine. A primit titlul de Doctor Honoris Causa în jurisprudență la Universitatea Notre Dame din South Bend, Indiana, în științe ale comunicației la Universitatea din Macerata și în teologie la Universitatea Franciscană din Steubenville, Ohio. În afară de cărțile științifice scris ca istoric al originilor creștine, despre cristologia Sfinților Părinți, Paștele în Biserica antică și alte teme, a public alte numeroase cărți de spiritualitate, rod al predicii sale la Casa Pontificală, traduse în circa douăzeci de limbi.
Mons. Enrico Feroci – paroh la „Santa Maria del Divino Amore” la Castel di Leva
S-a născut la 27 august 1940 la Pizzoli. A intrat la 11 ani în Seminarul Mic Pontifical Roman și după studiile liceale a trecut la Seminarul Mare Roman. Hirotonit preot la 13 martie 1965, a fost timp de un an asistent la Seminarul Mic Pontifical Roman și după aceea (1966-1968) la Seminarul Mare; în 1968 se întoarce la Seminarul Mic ca vice-rector. În 1976 părăsește Seminarul Mic pentru a deveni vice-paroh de „San Frumenzio ai Prati Fiscali” (1976-1980) și apoi paroh al aceleiași parohii (1980-2004). A fost pentru multe mandate prefect al Prefecturii a IX-a, membru al consiliului prefecților, al consiliului prezbiteral, al consiliului pentru probleme economice, al colegiului consultanților Diecezei, participând și colaborând de aproape la realizarea tuturor evenimentelor diecezane din acei ani: Sinodul Bisericii de Roma (1987-1992), Misiunea Citadină care a precedat Jubileul anului 2000. A fost numit capelan al Sanctității Sale la 13 octombrie 1995. Părăsește „San Frumenzio” la 1 iulie 2004 și devine paroh de „Sant’Ippolito” la piazzale delle Province, până la 1 septembrie 2009, când Cardinalul vicar l-a numit director al Caritas Diecezan. Ca director Caritas este numit și președinte al Fundației „Caritas Roma” și al Fundației anti-uzură „Salus Populi Romani”. A prezidat apoi „Cooperativa Roma Solidarietà”, firmă care gestionează serviciile promovate de Caritas de Roma. Este și consultant al Consiliului Pontifical al Pastorației pentru Migranți și Itineranți. La 10 noiembrie 2017, Cardinalul vicar l-a numit președinte al Asociației Publice Clericale a „Oblati Figli della Madonna del Divino Amore”, încredințându-i responsabilitatea de rector al „Santuario del Divino Amore” și de rector al Seminarului „Madonna del Divino Amore” (1 septembrie 2018). L-a numit canonic și camerlengo al Bazilicii papale „Preasfântul Mântuitor și sfinții Ioan Botezătorul și Evanghelistul” în Lateran. La 1 septembrie 2019 a fost numita paroh la parohia „Santa Maria del Divino Amore”, din Castel di Leva.
