Ce Europă visează Papa Francisc?
27.10.2020, Vatican (Catholica) - „Visez o Europă prietenă a persoanei și a persoanelor. […] Visez o Europă care să fie o familie și o comunitate. […] Visez o Europă solidară și generoasă. […] Visez o Europă laică în mod sănătos.” Acestea au fost împărtășite de Papa Francisc într-o scrisoare trimisă Cardinalului Pietro Parolin, secretar de stat al Vaticanului, cu ocazia mai multor aniversări legate de Comisia Episcopatelor Catolice Europene, Uniunea Europeană și Consiliul European. În scrisoare, Sfântul Părinte a oferit câteva reflecții, pe care Cardinalul ar urma să le transmită mai departe în întâlnirile cu reprezentanți ai acestor organisme, întâlniri care ar fi trebuit să fie fizice, dar acum vor fi doar online. Redăm în continuare câteva fragmente în care Pontiful descrie cum visează să fie Europa.
„Visez o Europă prietenă a persoanei și a persoanelor. Un pământ în care demnitatea fiecăruia să fie respectată, în care persoana să fie o valoare în sine și nu obiectul unui calcul economic și un bun de comerț. Un pământ care ocrotește viața în fiecare clipă a ei, de când apare invizibilă în sânul matern până la sfârșitul său natural, pentru că nici o ființă umană nu este stăpân al vieții, al propriei vieți sau a altuia. Un pământ care favorizează munca drept mijloc privilegiat pentru creșterea personală și pentru edificarea bunului comun, creând oportunități de muncă în special pentru cei mai tineri. A fi prieteni ai persoanei înseamnă a-i favoriza instruirea și dezvoltarea culturală. Înseamnă a-l proteja pe cel care este mai fragil și slab, în special bătrânii, bolnavii care au nevoie de îngrijiri scumpe și cei cu dizabilități. A fi prieteni ai persoanei înseamnă a-i proteja drepturile, dar și a-i aminti obligațiile. Înseamnă a aminti că fiecare este chemat să dăruiască societății propria contribuție, pentru că nimeni nu este un univers de sine stătător și nu se poate cere respect față de sine, fără respectul față de ceilalți; nu putem primi dacă în același timp nu suntem dispuși să și dăm.
Visez o Europă care să fie o familie și o comunitate. Un loc care să știe să valorizeze particularitățile fiecărei persoane sau popor, fără a uita că ei sunt uniți de responsabilități comune. A fi familie înseamnă a trăi în unitate, prețuind diferențele, pornind de la diferența fundamentală între bărbat și femeie. În acest sens Europa este o adevărată familie de popoare, diferite între ele și totuși legate de o istorie și de un destin comun. Anii recenți și încă și mai mult pandemia au demonstrat că nimeni nu poate reuși singur și un anumit mod individualist de a înțelege viața și societatea duce numai la descurajare și singurătate. Fiecare ființă umană dorește să fie parte dintr-o comunitate, adică dintr-o realitate mai mare care îl transcende și care dăruiește sens individualității sale. O Europă divizată, compusă din realități solitare și independente, va ajunge cu ușurință incapabilă să înfrunte provocările viitorului. În schimb, o Europă comunitate, solidară și fraternă, va ști să prețuiască diferențele și contribuția fiecăruia pentru a face față împreună problemelor care îl așteaptă, pornind de la pandemie, dar și de la provocarea ecologică, referitoare nu numai la protejarea resurselor naturale și la calitatea ambientului în care locuim. Este vorba de a alege între un model de viață care rebutează oameni și lucruri și unul incluzător care valorizează creația și creaturile.
Visez o Europă solidară și generoasă. Un loc primitor și ospitalier, în care caritatea – care este virtutea creștină supremă – să învingă orice formă de indiferență și egoism. Solidaritatea este o exprimare fundamentală a fiecărei comunități și cere ca să ne îngrijim unul de altul. Desigur, este nevoie de o solidaritate inteligentă, care să nu se limiteze numai la asistarea nevoilor fundamentale. A fi solidari înseamnă a-l conduce pe cel care este mai slab pe un drum de creștere personală și socială așa încât într-o zi să-i poată ajuta la rândul său pe ceilalți. Este ca un medic bun care nu se limitează să administreze un medicament, ci îl însoțește pe pacient până la vindecarea deplină. A fi solidari implică să devenim aproapele. Pentru Europa înseamnă îndeosebi să devină disponibilă, apropiată și voitoare în a susține, prin cooperarea internațională, celelalte continente, mă gândesc în special la Africa, pentru ca să se rezolve conflictele aflate în desfășurare și să se demareze o dezvoltare umană sustenabilă. […]
Visez o Europă laică în mod sănătos, în care Dumnezeu și Cezarul sunt diferiți dar nu contrapuși. Un pământ deschis la transcendență, în care cel care crede să fie liber să practice public credința și să propună propriul punct de vedere în societate. S-au terminat timpurile confesionalismelor, dar – se speră – și cel al unui anumit laicism care închide ușile față de ceilalți și mai ales față de Dumnezeu, pentru că este clar că o cultură sau un sistem politic care nu respectă deschiderea la transcendență, nu respectă în mod adecvat persoana umană.”
