Papa Francisc: Ce să facem ca să putem aștepta cu seninătate venirea mirelui
08.11.2020, Vatican (Catholica) - Dacă suntem vigilenți și facem binele, putem aștepta cu seninătate venirea mirelui, a spus astăzi Papa Francisc. „Domnul va putea să vină și în timp ce dormim: aceasta nu ne va preocupa, pentru că avem rezerva de untdelemn acumulată cu faptele bune de fiecare zi, acumulată cu acea așteptare a Domnului, ca El să vină cât mai curând posibil și să vină ca să mă ducă împreună cu El.” Afirmațiile au fost făcute la întâlnirea cu credincioșii pentru rugăciunea Angelus. Iată alocuțiunea papală după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Textul Evangheliei din această duminică (Mt 25,1-13) ne invită să prelungim reflecția despre viața veșnică, începută cu ocazia Sărbătorii Tuturor Sfinților și a Comemorării Credincioșilor Răposați. Isus relatează parabola celor zece fecioare invitate la o sărbătoare de nuntă, simbol al Împărăției cerurilor.
În timpurile lui Isus exista obiceiul ca nunta să se celebreze noaptea; de aceea cortegiul invitaților trebuia să meargă având candelele aprinse. Câteva fecioare sunt nechibzuite: iau candelele dar nu iau cu ele untdelemn; în schimb, cele înțelepte, împreună cu candelele iau și untdelemn. Mirele întârzie, întârzie să vină, și toate ațipesc. Când un glas anunță că mirele urmează să vină, cele nechibzuite, în acel moment își dau seama că nu au untdelemn pentru candelele lor; îl cer de la cele înțelepte însă acestea răspund că nu pot să le dea, pentru că nu ar ajunge pentru toate. În timp ce fecioarele nechibzuite merg să cumpere untdelemn, ajunge mirele. Fecioarele înțelepte intră cu el în sala ospățului și ușa se închide. Celelalte vin prea târziu și sunt respinse.
Este clar că Isus, cu această parabolă, vrea să ne spună că trebuie să fim pregătiți pentru întâlnirea cu El. Nu numai pentru întâlnirea finală, ci și pentru micile și marile întâlniri de fiecare zi în vederea acelei întâlniri, pentru care nu este suficientă candela credinței, este nevoie și de untdelemnul carității și al faptelor bune. Credința care ne unește cu adevărat cu Isus este aceea, așa cum spune apostolul Paul, „care lucrează prin iubire” (Gal 5,6). Este ceea ce e reprezentat de atitudinea fecioarelor înțelepte. A fi înțelepți și prudenți înseamnă a nu aștepta ultimul moment pentru a corespunde harului lui Dumnezeu, ci a face asta în mod activ imediat, începând de acum. „Eu… da, apoi mai încolo mă voi converti…” – „Convertește-te astăzi! Schimbă-ți viața astăzi!” – „Da, da… mâine”. Și același lucru îl spune mâine, și astfel nu va ajunge niciodată. Astăzi! Dacă vrem să fim pregătiți pentru ultima întâlnire cu Domnul, trebuie să cooperăm cu El încă de acum și să facem acțiuni bune inspirate din iubirea sa.
Din păcate, noi știm că se întâmplă să uităm ținta vieții noastre, adică întâlnirea definitivă cu Dumnezeu, pierzând astfel simțul așteptării și absolutizând prezentul. Când unul absolutizează prezentul, privește numai prezentul, pierde simțul așteptării, care este atât de frumos și atât de necesar, și ne aruncă afară din contradicțiile momentului. Această atitudine – când se pierde simțul așteptării – închide orice perspectivă cu privire la viața de dincolo: se face totul ca și cum nu ar trebui să se plece niciodată în viața cealaltă. Și atunci se preocupă numai să posede, să se evidențieze, să se aranjeze… Și tot mai mult. Dacă ne lăsăm conduși de ceea ce ne apare mai atrăgător, de ceea ce îmi place, de căutarea intereselor noastre, viața noastră devine sterilă; nu acumulăm nici o rezervă de untdelemn pentru candela noastră, și ea se va stinge înainte de întâlnirea cu Domnul. Trebuie să trăim ziua de astăzi, însă ziua de astăzi care merge spre ziua de mâine, spre acea întâlnire, ziua de astăzi încărcată de speranță. Dacă în schimb suntem vigilenți și facem binele corespunzând harului lui Dumnezeu, putem aștepta cu seninătate venirea mirelui. Domnul va putea să vină și în timp ce dormim: aceasta nu ne va preocupa, pentru că avem rezerva de untdelemn acumulată cu faptele bune de fiecare zi, acumulată cu acea așteptare a Domnului, ca El să vină cât mai curând posibil și să vină ca să mă ducă împreună cu El.
Să invocăm mijlocirea Preasfintei Maria, pentru ca să ne ajute să trăim, așa cum a făcut ea, o credință activă: ea este candela luminoasă cu care putem să străbatem noaptea de dincolo de moarte și să ajungem la marea sărbătoare a vieții.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Ieri, la Barcelona, a fost proclamat fericit Joan Roig y Diggle, laic și martir, ucis la numai 19 ani în timpul războiului civil spaniol. A fost martor al lui Isus în ambientul de muncă și i-a rămas fidel până la dăruirea supremă a vieții. Exemplul său să trezească în toți, în special în tineri, dorința de a trăi în plinătate vocația creștină. Aplauze pentru acest fericit, tânăr, așa de curajos!
Văd acolo un steag, care mă face să mă gândesc la populațiile din America Centrală, lovite în zilele trecute de un uragan violent, care a provocat multe victime și daune uriașe, agravate și de situația dificilă din cauza pandemiei. Domnul să îi primească pe răposați, să întărească pe cei din familiile lor și să îi susțină pe cei care sunt mai încercați, precum și pe toți cei care se străduiesc pentru a-i ajuta.
Urmăresc cu preocupare știrile care vin din Etiopia. În timp ce îndemn să se respingă tentația ciocnirii armate, invit pe toți la rugăciune și la respect fratern, la dialog și la soluționarea pașnică a neînțelegerilor. Astăzi, în Tunis, încep reuniunile „Forumului dialogului politic libian”, în care vor fi implicate toate părțile. Dată fiind importanța evenimentului, doresc din inimă ca în acest moment așa de delicat să fie găsită o soluție la suferința lungă a poporului libian și ca acordul recent pentru o încetare a focului permanentă să fie respectat și concretizat. Să ne rugăm pentru delegații de la Forum, pentru pacea și stabilitatea în Libia.
Astăzi în Italia se celebrează Ziua Mulțumirii, având tema „Apa, binecuvântare a pământului”. Apa este vitală pentru agricultură, este vitală și pentru viață! Sunt aproape cu rugăciunea și afectul de lumea rurală, în special de micii cultivatori. Munca lor este mai importantă ca oricând în acest timp de criză. Mă asociez cu Episcopii italieni, care îndeamnă la salvgardarea apei ca bun comun, a cărei folosire trebuie să respecte destinația sa universală. Și acum adresez salutul meu vouă, romani și pelerini din diferite țări: familii, grupuri parohiale, asociații și fiecare credincios. Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
