A opta serie de exerciții spirituale pentru preoți: A face pace cu inima
14.11.2020, Iași (Catholica) - „A face pace cu inima” – așa s-au numit exercițiile spirituale ținute de pr. Ionuț Imbrișcă unui grup de preoți în perioada 9-13 noiembrie 2020, la Centrul „Gaudium et Spes” de la Traian. Tema este foarte bogată în semnificație și semnificații, dacă privim „inima” prin interpretarea biblică care se face asupra acestui organ vital din om, ce se asociază și cu viața spirituală care se găsește în același om.
Medicina de azi, nu numai că ne sugerează, dar chiar ne spune că, înainte ca să se îmbolnăvească un organ în om, se îmbolnăvesc psihicul și sufletul. Da, pentru cei care cred, vorbesc și despre „boli ale sufletului”. Un medic psihoterapeut din fosta URSS, care apoi s-a convertit, l-a întrebat pe un preot care a venit la tratament la el: „Părinte, pentru ce sunteți bolnav? Oare nu vă împărtășiți în fiecare zi?” Preotul a tăcut și nu a răspuns. „A face pace cu inima” este un „început”, începutul fericirii, însănătoșirii și, în cazul nostru, începutul preoției și al oricărei activități pastorale. Dacă lipsește pacea inimii, toate celelalte organe și părți ale omului încep să sufere. Și dacă lipsa păcii durează, sigur vine și boala fizică. Gândiți-vă numai la faptul că, chiar dacă vă alimentați sănătos, cu hrană bine pregătită și igienic, dacă mâncați în stare de stres – lipsă de pace a inimii, neîntârziat vă va vizita gastrita.
„Pace vă dau vouă, pacea mea o las vouă…” Este darul pascal al lui Isus. Părintele predicator a parcurs un drum de trei zile în care, nu numai că a încercat, ci – zic eu – a reușit să arate că e chiar necesar să facem pace între umanul și spiritul preotului, lucrătorului în pastorație și să răspundem la întrebarea: „În ce raport mă aflu cu emoțiile, sentimentele, încercările, mângâierile, bucuriile pe care orice preot le poartă cu sine și chiar se folosește de ele în pastorație?” Această zestre naturală cu care este împodobită orice INIMĂ umană nu poate fi ignorată de niciun preot, căci chiar Scriptura ne spune că însăși CUVÂNTUL prin întrupare „a însușit toate funcțiile umane” (Alonso Shokel) și astfel Isus a plâns, s-a bucurat, s-a întristat, s-a mâniat, a simțit durerea, trădarea etc.
Ca ajutor pe drumul celor trei zile, predicatorul ne-a propus să mergem pe „autostrada” celei de-a doua Scrisori a Sfântului Paul către Corinteni. Desigur că modelul desăvârșit pentru orice preot este Cristos, dar se pare că Apostolul neamurilor a tradus cel mai bine acea imagine a lui Isus „asemenea nouă afară de păcat” (Evr 14,15b) în imaginea omului” când sunt slab, atunci sunt puternic” (2Cor 12,10). Activitatea pastorală a lui Paul, pentru care el punea toată INIMA, a fost școala care ne-a introdus în necazurile, mângâierile, bucuriile specifice oricărui preot păstor, care exteriorizează calitatea zelului și activității pastorale a preotului.
În a doua parte a exercițiilor, părintele predicator, pe aceeași linie a celei de-a doua scrisori către corinteni, a pătruns și mai adânc în esența PĂCII INIMII, care izvorăște mai întâi din: 1. IERTAREA care vine în mod gratuit și necondiționat de sus – iertare care poate fi reprezentată printr-o linie verticală – și apoi din 2. IERTAREA RECIPROC UMANĂ – reprezentată printr-o linie orizontală. Prin încrucișarea celor două linii rezultă crucea, iar punctul lor de întâlnire este tocmai INIMA, voind să spună că paradoxul iertării, IZVORUL PĂCII INIMII, este acceptarea Crucii lui Cristos, a suferințelor lui Cristos, „știind că așa cum sunteți voi părtași ai suferințelor, la fel veți fi părtași ai mângâierilor (2Cor 1,7b). Într-o schemă școlărească aș putea reprezenta această temă în trei stațiuni: A. PACEA INIMII – de care are nevoie preotul; B. CALEA PROPUSĂ DE URMAT – exemplul activității și vieții Sfântului Paul, cf. 2Corinteni; C. A GĂZDUI DIVINUL – sălaș plăcut al lui Dumnezeu este INIMA ÎMPĂCATĂ.
Concluzie: Dumnezeu vine cu puterea și harul său, chiar și într-o inimă slabă, dar împăcată, ca să împace sentimentele, emoțiile, stările psihice și să pregătească INIMA păstorului să IUBEASCĂ. Deseori inima omului este capricioasă, obraznică și refuză ajutorul MINȚII. Atunci e nevoie de puterea HARULUI care acoperă și apără inima de ghimpele Celui rău. (pr. Ștefan Socaciu pentru Ercis.ro)
