Papa Francisc: Întinde-ți mâna ta către cel sărac – este Cristos
15.11.2020, Vatican (Catholica) - La întâlnirea cu credincioșii din această duminică, pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, Pontiful a pomenit de incidentul grav de la Piatra Neamț. Comentariul său dinaintea rugăciunii a fost dedicat, ca de obicei, textului evanghelic al zilei. Redăm alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
În această penultimă duminică din anul liturgic, evanghelia ne prezintă parabola celebră a talanților (cf. Mt 25,14-30). Face parte din discursul lui Isus despre ultimele timpuri, care precedă imediat pătimirea, moartea și Învierea. Parabola relatează despre un stăpân bogat care trebuie să plece și, prevăzând o absență lungă, încredințează bunurile sale la trei servitori ai săi: primului îi încredințează cinci talanți, celui de-al doilea doi, celui de-al treilea unul. Isus specifică faptul că distribuirea este făcută „fiecăruia după puterea sa” (v. 15). Așa face Domnul cu noi toți: ne cunoaște bine, știe că nu suntem egali și nu vrea să privilegieze pe nimeni în defavoarea celorlalți, ci încredințează fiecăruia un capital în funcție de puterile sale.
În timpul absenței stăpânului, primii doi servitori se străduiesc mult, până acolo încât ajung să dubleze suma încredințată lor. Nu tot așa al treilea servitor, care ascunde talantul său într-o groapă: pentru a evita riscuri, îl lasă acolo, la adăpost de tâlhari, însă fără a-l face să rodească. Vine momentul întoarcerii stăpânului, care îi cheamă pe servitori la darea de seamă. Primii doi prezintă rodul bun al acțiunii lor, au lucrat și stăpânul îi laudă, îi răsplătește și îi invită să participe la sărbătoarea sa, la bucuria sa. În schimb, al treilea, dându-și seama că a greșit, începe imediat să se justifice spunând: „Stăpâne, știam că ești un om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat și, pentru că m-am temut, m-am dus și am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!” (v. 24-25). Se apără de lenea sa acuzându-l pe stăpân că este „aspru”. Aceasta este o obișnuință pe care o avem și noi: ne apărăm, de atâtea ori, acuzându-i pe ceilalți. Însă ei nu sunt vinovați: vina este a noastră, defectul este al nostru. Și acest servitor îi acuză pe ceilalți, îl acuză pe stăpân pentru a se justifica. Și noi, de atâtea ori, facem același lucru. Atunci stăpânul îl ceartă: îl numește pe slujitor „rău și leneș” (v. 26); îi ia talantul și îl alungă din casa sa.
Această parabolă este valabilă pentru toți însă, ca întotdeauna, îndeosebi pentru creștini. Și astăzi are atâta actualitate: astăzi, când este Ziua Săracilor, în care Biserica ne spune nouă creștinilor: „Întinde-ți mâna către cel sărac. Întinde-ți mâna ta către cel sărac. Nu ești singur în viață: există oameni care au nevoie de tine. Nu fii egoist, întinde-ți mâna către cel sărac”. Toți am primit de la Dumnezeu un „patrimoniu” ca ființe umane, o bogăție umană, oricare ar fi ea. Și ca discipoli ai lui Cristos, am primit și credința, evanghelia, pe Duhul Sfânt, Sacramentele și atâtea alte lucruri. Aceste daruri trebuie să le utilizăm pentru a face binele, pentru a face binele în această viață, ca slujire adusă lui Dumnezeu și fraților. Și astăzi Biserica îți spune: „Utilizează ceea ce ți-a dat Dumnezeu și privește-i pe cei săraci. Privește: există atâția; și în orașele noastre, în centrul orașului nostru, sunt atâția. Faceți binele!”
Noi, uneori, credem că a fi creștini înseamnă a nu face rău. Și a nu face rău este bine. Însă a nu face bine, nu este bine. Noi trebuie să facem bine, să ieșim din noi înșine și să privim, să privim la cei care au mai mare nevoie. Există atâta foame, chiar și în inima orașelor noastre, și de atâtea ori noi intrăm în acea logică a indiferenței: săracul este acolo și privim în altă parte. Întinde-ți mâna ta către cel sărac: este Cristos. Unii spun: „Însă acești preoți, acești Episcopi care vorbesc despre săraci, despre săraci… Noi vrem ca să ni se vorbească despre viața veșnică!” Uite, frate și soră, săracii sunt în centrul evangheliei; Isus este cel care ne-a învățat să vorbim săracilor, Isus este cel care a venit pentru cei săraci. Întinde-ți mâna către cel sărac. Ai primit atâtea lucruri și tu lași ca fratele tău, sora ta, să moară de foame? Iubiți frați și surori, fiecare să spună în inima sa ceea ce ne spune Isus astăzi, să repete în inima sa: „Întinde-ți mâna către cel sărac”. Și Isus ne spune un alt lucru: „Știi, săracul sunt Eu”. Isus ne spune aceasta: „Săracul sunt Eu”.
Fecioara Maria a primit un mare dar: pe Isus însuși, însă nu l-a ținut pentru ea, l-a dat lumii, poporului său. Să învățăm de la ea să întindem mâna către cei săraci.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
Sunt aproape cu rugăciunea de populațiile din Filipine, care suferă din cauza distrugerilor și mai ales a inundațiilor provocate de un taifun puternic. Exprim solidaritatea mea familiilor mai sărace și expuse la aceste calamități și sprijinul meu celor care se străduiesc pentru a le ajuta.
După aceea, gândul meu se îndreaptă spre Coasta de Fildeș, care celebrează astăzi Ziua Națională a Păcii, într-un context de tensiuni sociale și politice care, din păcate, au provocat numeroase victime. Mă unesc cu rugăciunea pentru a obține de la Domnul darul înțelegerii naționale și îi îndemn pe toți fiii și fiicele din acea țară dragă să colaboreze responsabil pentru reconciliere și o conviețuire senină. Încurajez, în mod deosebit, pe diferiții actori politici să restabilească un climat de încredere reciprocă și de dialog, căutând soluții juste care să ocrotească și să promoveze binele comun.
Ieri, într-o structură spitalicească din România, unde erau internați mai mulți pacienți bolnavi de coronavirus, a izbucnit un incendiu care a provocat câteva victime. Exprim apropierea mea și mă rog pentru ei. Să ne rugăm pentru ei. Vă salut pe voi toți, credincioși din Roma și pelerini care provin din diferite țări. Nu uitați, astăzi, să sune în inima noastră acel glas al Bisericii: „Întinde-ți mâna către cel sărac. Pentru că, știi, săracul este Cristos”. Mă bucur, în mod deosebit, pentru prezența corului de voci albe din Hösel (Germania). Mulțumesc pentru cântările voastre!
Urez tuturor o duminică frumoasă și, vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
