Cardinalul Tagle: Nașterea Domnului ne cheamă să fim mai buni cu cei săraci
15.12.2020, Vatican (Catholica) - Durere și speranță. Acestea sunt sentimentele care, din cauza pandemiei, marchează aceste zile premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului. Anul 2020 se apropie de final, un an marcat de suferință dar și de efortul a foarte multe persoane care vin în ajutorul celor suferinzi. Intervievat de Vatican News, Cardinalul Luis Antonio Tagle, prefectul Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor și președintele asociației „Caritas Internationalis”, revine la experiența sa de persoană infectată cu noul coronavirus și subliniază importanța Crăciunului ca moment de speranță și de renaștere pentru întreaga umanitate.
– Crăciunul anului 2020 va fi o sărbătoare cu totul aparte din cauza pandemiei. În mijlocul atâtor suferințe, nașterea lui Isus aduce acestei omeniri rănite un mesaj de speranță mai necesar ca niciodată.
– E adevărat, dar totodată ar trebui să ne aducem aminte că, probabil, în timpul primului Crăciun, atunci când s-a născut Cristos, situația nu era ideală. Poporul lui Israel se afla în condiții de viață foarte grele, dar Fiul lui Dumnezeu s-a născut în mijlocul acestora. Mă gândesc că problemele și suferințele din acest an ne vor ajuta, în același timp, să ne concentrăm asupra mesajului de speranță al Nașterii Domnului. Despre ce e vorba la Crăciun? E vorba de Dumnezeu care vine în mijlocul nostru. Nu vom fi niciodată singuri: Emanuel înseamnă „Dumnezeu cu noi”. Atât de multe lucruri din viața noastră vor dispărea: investițiile, reușitele, cadourile, banii noștri, etc., nu vor mai exista. Toate aceste lucruri pe care le-am asociat Crăciunului ar putea să dispară. Dar Isus care vine în mijlocul nostru, Dumnezeu-cu-noi, va rămâne cu noi pentru totdeauna. Aceasta este speranța noastră.
– Ați fost infectat cu Covid-19. Ce mesaj doriți să transmiteți celor care află că sunt pozitivi și trăiesc această condiție de viață cu teamă și nesiguranță?
– Mai întâi de toate, vreau să le spun că în mine au un frate, pe cineva care cunoaște în mod particular frământările lăuntrice, zbuciumul, frica. Aș vrea să le spun acestor persoane, precum și celor care mă vor asculta, că am putea fi luați pe neașteptate de o asemenea situație: nimeni nu se așteaptă la așa ceva. După cum spune Evanghelia „Nu știți când va veni, când va veni Domnul, de aceea fiți pregătiți!” Sper, așadar, ca toți să putem trăi fiecare clipă, fiecare zi a vieții noastre în pace cu Dumnezeu și în pace cu aproapele. Să nu amânăm lucrurile bune pe care am putea să le facem acum, gesturile mărunte de fiecare zi: un simplu gest de bunătate, un mic gest de dreptate, o simplă convorbire la telefon, un zâmbet, o amintire. S-ar putea să nu mai avem altă șansă de a le face.
– Papa Francisc a spus de mai multe ori în acest an că pandemia dovedește că nimeni nu se poate salva de unul singur. Concret, ce pot face creștinii pentru a da mărturie pentru aceste cuvinte?
– Atât de multe! Îmi amintesc iar și iar cât de creativi sunt creștinii din diferite locuri și din diferite generații în a celebra Nașterea Domnului. Treci de la o țară la alta și vezi fantezia creștinilor. Crăciunul acestui an de pandemie ne cheamă la solidaritate. Sper că vom fi creativi, că vom reuși să găsim felul cel mai potrivit, mai ales în a aminti fraților și surorilor că au un prieten pe care se pot bizui. De exemplu, în loc să economisesc bani pentru mine, de ce să nu strâng bani pentru vecinul meu care nu are nimic? În loc să fac un ospăț numai pentru mine și familia mea, de ce să nu comand ceva de mâncare și pentru altcineva? Există atâtea și atâtea feluri prin care lumea poate să înțeleagă acest lucru: „Am un frate, am o soră, am un prieten”.
– Anul 2020 se apropie de final. A fost un an de suferințe. Ce vă doriți de la noul an?
– Îmi doresc ca lumea să aibă tăria, speranța, credința și bucuria de a face noul an mai luminos. Nu putem aștepta ca factorii externi să schimbe lucrurile. Poate nu le vor schimba. Dar putem să schimbăm perspectivele noastre și acest lucru va face noul an mai luminos: speranța noastră, solidaritatea noastră, bucuria noastră. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)
