Papa Francisc: Îngrijirea bolnavilor nu este o „activitate opțională”
07.02.2021, Vatican (Catholica) - „Îngrijirea bolnavilor de orice gen nu este pentru Biserică o ‘activitate opțională'”, a spus Papa Francisc astăzi. Îngrijirea bolnavilor, a continuat el, face parte integrantă din misiunea Bisericii, așa cum era din misiunea lui Isus. Afirmațiile au fost făcute astăzi, înaintea rugăciunii Îngerul Domnului, reluată cu credincioșii din Piața San Pietro, în contextul apropierii Zilei Mondiale a Bolnavului. Iată alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Iarăși în piață! Evanghelia de astăzi (cf. Mc 1,29-39) prezintă vindecarea soacrei lui Petru, din partea lui Isus, și apoi a atâtor alți bolnavi și suferinzi care se strâng în jurul Lui. Vindecarea soacrei lui Petru este prima vindecare de ordin fizic relatată de Marcu: femeia se afla la pat cu febră; față de ea, atitudinea și gestul lui Isus sunt emblematice: „S-a apropiat și a ridicat-o prinzând-o de mână” (v. 31), notează evanghelistul. Există atâta duioșie în acest act simplu, care pare aproape natural: „Febra a lăsat-o și a început să îi slujească” (ibidem). Puterea vindecătoare a lui Isus nu întâlnește nici o rezistență; și persoana vindecată își reia viața normală, gândindu-se imediat la ceilalți și nu la sine însăși – și acest lucru este semnificativ, este semn de adevărată „sănătate”!
În acea zi era o sâmbătă. Oamenii din sat așteaptă apusul și după aceea, terminându-se obligația odihnei, ies și aduc la Isus toți bolnavii și pe cei posedați de diavol. Și El îi vindecă, însă le interzice diavolilor să reveleze că El este Cristos (cf. v. 32-34). Așadar, încă de la început Isus arată predilecția Sa față de persoanele suferinde în trup și în spirit: este o predilecție a lui Isus să se apropie de persoanele care suferă fie în trup, fie în spirit. Este predilecția Tatălui, pe care El o întrupează și o manifestă cu fapte și cuvinte. Discipolii Săi au fost martori oculari, au văzut aceasta și apoi l-au mărturisit. Însă Isus nu i-a voit numai spectatori ai misiunii Sale: i-a implicat, i-a trimis, le-a dat și lor puterea de a vindeca bolnavii și de a alunga diavolii (cf. Mt 10,1; Mc 6,7). Și aceasta a continuat fără întrerupere în viața Bisericii, până astăzi. Și acest lucru este important. Îngrijirea bolnavilor de orice gen nu este pentru Biserică o „activitate opțională”, nu! Nu este ceva accesoriu, nu. Îngrijirea bolnavilor de orice gen face parte integrantă din misiunea Bisericii, așa cum era din cea a lui Isus. Și această misiune este de a duce duioșia lui Dumnezeu la omenirea suferindă. Ne va aminti aceasta peste câteva zile, la 11 februarie, Ziua Mondială a Bolnavului.
Realitatea pe care o trăim în toată lumea din cauza pandemiei face deosebit de actual acest mesaj, această misiune esențială a Bisericii. Glasul lui Iob, care răsună în liturgia de astăzi, încă o dată se face interpret al condiției noastre umane, așa de înaltă în demnitate – condiția noastră umană, foarte înaltă în demnitate – și în același timp așa de fragilă. În fața acestei realități, apare mereu în inimă întrebarea: „De ce?” Și la această întrebare Isus, cuvânt întrupat, nu răspunde cu o explicație – la acest lucru de ce suntem așa de înalți în demnitate și așa de fragili în condiție, Isus nu răspunde la această întrebare cu o explicație -, ci cu o prezență de iubire care se apleacă, care ia de mână și ridică, așa cum a făcut cu soacra lui Petru (cf. Mc 1,31). A se apleca pentru a-l ridica pe celălalt. Să nu uităm că unicul mod permis de a privi o persoană de sus în jos este atunci când tu întinzi mâna pentru a o ajuta să se ridice. Singurul.
Și aceasta este misiunea pe care Isus a încredințat-o Bisericii. Fiul lui Dumnezeu manifestă domnia sa nu „de sus în jos”, nu la distanță, ci aplecându-se, întinzând mâna; manifestă domnia sa în apropiere, în duioșie și în compasiune. Apropiere, duioșie, compasiune sunt stilul lui Dumnezeu. Dumnezeu se apropie și se apropie cu duioșie și cu compasiune. De câte ori în evanghelie citim, în fața unei probleme de sănătate sau oricărei probleme: „i s-a făcut milă”. Mila lui Isus, apropierea lui Dumnezeu în Isus este stilul lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi ne amintește și că această compasiune își înfige rădăcinile în relația intimă cu Tatăl. De ce? Înainte de zori și după apus, Isus se retrăgea și rămânea singur ca să se roage (v. 35). De acolo lua forța pentru a împlini activitatea sa, predicând și făcând vindecări. Sfânta Fecioară să ne ajute să ne lăsăm vindecați de Isus – avem nevoie mereu de asta, toți – pentru a putea fi la rândul nostru martori ai duioșiei vindecătoare a lui Dumnezeu.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiți frați și surori,
În aceste zile urmăresc cu preocupare vie evoluția situației din Myanmar, țară pe care, din timpul vizitei mele apostolice din 2017, o port în inimă cu mult afect. În acest moment așa de delicat doresc să asigur din nou apropierea mea spirituală, rugăciunea mea și solidaritatea mea pentru poporul din Myanmar. Și mă rog pentru ca aceia care au responsabilitate în țară să se pună cu disponibilitate sinceră în slujba binelui comun, promovând dreptatea socială și stabilitatea națională, pentru o conviețuire armonioasă. Să ne rugăm pentru Myanmar. [moment de tăcere]
Doresc să adresez un apel în favoarea minorilor migranți neînsoțiți. Sunt atâția! Din păcate, între cei care din diferite motive sunt constrânși să părăsească propria patrie, există mereu zeci de copii și adolescenți singuri, fără familie și expuși la multe pericole. În aceste zile, mi s-a semnalat situația dramatică a celor care se află în așa-numita „rută balcanică”. Însă există în toate „rutele”. Să facem în așa fel încât acestor creaturi fragile și lipsite de apărare să nu le lipsească grija necesară și canale umanitare preferențiale.
Astăzi se celebrează în Italia Ziua pentru Viață, cu tema „Libertate și viață”. Mă unesc cu Episcopii italieni amintind că libertatea este marele dar pe care Dumnezeu ni l-a dat pentru a căuta și a obține binele propriu și al celorlalți, pornind de la bunul primar al vieții. Societatea noastră trebuie ajutată să se vindece de toate atentatele la adresa vieții, pentru ca să fie tutelată în fiecare fază a sa. Și îmi permit să adaug o preocupare a mea: iarna demografică italiană. În Italia nașterile au scăzut și viitorul este în pericol. Să luăm această preocupare și să încercăm să facem în așa fel încât această iarnă demografică să se termine și să înflorească o nouă primăvară de copii și copile.
Mâine, comemorarea liturgică a Sfintei Iosefina Bakhita, călugăriță sudaneză care a cunoscut umilirile și suferințele sclaviei, se celebrează Ziua de rugăciune și reflecție împotriva traficului de persoane. Anul acesta obiectivul este de a lucra pentru o economie care să nu favorizeze, nici măcar indirect, acest trafic josnic, adică o economie care să nu facă niciodată din bărbat și din femeie o marfă, un obiect, ci mereu scopul. Slujirea adusă bărbatului, femeii, însă a nu îi folosi ca marfă. Să cerem Sfintei Iosefina Bakhita ca să ne ajute în asta.
Și adresez salutul meu cordial vouă tuturor, romani și pelerini: sunt bucuros să vă văd din nou adunați în piață, și pe cei habitué, surorile spaniole aici, care sunt harnice, mereu, cu ploaia și soarele sunt aici! Precum și pe tinerii Neprihănitei… Pe voi toți. Sunt bucuros. Urez tuturor o duminică frumoasă. Și vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine. Poftă bună și la revedere!
