Întâlnirea fr. Marius-Petru Bîlha, frate misionar român, cu Papa Francisc
09.02.2021, Vatican (Catholica) - Aflat la Assisi, fratele Marius-Petru Bîlha a relatat pentru OFMConv.ro întâlnirea cu Sfântului Părinte din după-amiaza zilei de 9 ianuarie 2021, când a primit crucea misionară pentru a merge în Honduras ca misionar român. Redăm integral această corespondență:
„Dacă va trebui să treci prin Roma, te rog, ar fi frumos să ne putem saluta” – așa a răspuns Papa Francisc dorinței mele de a-l putea întâlni și saluta înainte de a merge în misiune, în Honduras. Pe 14 decembrie 2020, aflându-mă la Assisi, blocat fiind de situația creată de pandemie, i-am trimis o scrisoare în care i-am împărtășit durerea pierderii mamei mele, i-am transmis urările pentru ziua sa de naștere, asigurându-l de rugăciunea mea și mi-am exprimat din nou dorința de a-l vizita și de a primi binecuvântarea sa. Pe 19 decembrie 2020, înainte de cină, primesc un telefon cu număr privat. „Alo, sunt Papa Francisc… Când vii la Roma?” „Sfinte Părinte, eu sunt aici la Assisi: când spuneți, vin.” „Acum nu se poate (datorită restricțiilor din preajma Crăciunului), dar te voi suna eu!”
După ce au trecut sărbătorile, pe 7 ianuarie 2021, primesc telefonul mult așteptat. „Părinte Marius, sunt la dispoziția ta”. „Sfinte Părinte, când îmi spuneți, eu vin. Sanctitatea voastră aveți multe de făcut. Eu trebuie să mă adecvez.” „Da, ai dreptate, Papa muncește! … Sâmbătă la 16.00 este bine?” „Perfect, Sfinte Părinte!” Și a sosit și ziua de sâmbătă, 9 ianuarie 2021. Pe la trei după amiaza eram deja în Piața San Pietro. M-am plimbat puțin prin piață, m-am oprit să admir bradul și ieslea pregătite de Crăciun, am făcut niște fotografii și apoi, mi-am adunat gândurile, rugându-mă Coronița Divinei Îndurări și Sfântul Rozariu. Pe la 15.20 m-am apropiat cu pași liniștiți și voioși de intrarea în Vatican, am făcut controalele necesare, m-am identificat și, așa cum rămăsesem cu Papa Francisc, i-am anunț pe cei din gărzile elvețiene că am o întâlnire privată cu Sfântul Părinte. Aceștia au făcut verificările necesare și m-au invitat să merg spre Casa Santa Marta, unde erau deja informați de prezența mea și mă așteptau.
Am fost întâmpinat cu multă gentilețe și condus într-o cameră unde am așteptat ora fixată. La 15.55 am fost însoțit spre locuința Papei Francisc, care mă aștepta în pragul ușii. Ne-am salutat cu bucurie. „Bună seara, Sfinte Părinte. Ce frumos este să ne revedem! Mulțumesc”. „Bine ai venit! – mi-a spus cu vocea sa caldă – și m-a invitat înăuntru, în camera de primire. Nu am putut să nu notez ceea ce era scris pe ușa de la intrare în apartament: „Este interzis să te plângi!” (Vietato lamentarsi). Am discutat multe, într-un mod prietenesc, liber, spontan, degajat, într-o atmosferă de familiaritate și deschidere. I-am împărtășit durerea pierderii mamei mele, i-am povestit despre familia și prietenii mei, ne-am depănat cu bucurie și nostalgie amintirile cu privire la vizita făcută de Sanctitatea Sa în România, am vorbit despre viitoarea mea misiune în Honduras. Toată discuția a durat în jur de 40 de minute. Sfântul Părinte m-a ascultat cu multă atenție și gingășie, uneori cu uimire și admirație, mi-a dat sfaturi pline de înțelepciune; și-a păstrat spiritul glumeț, presărând discuția cu zâmbete și bună-dispoziție. Mi-a împlinit cu mult calm și disponibilitate toate dorințele.
Iată mesajul de consolare și încurajare, adresat printr-o înregistrare video, familiei mele în urma trecerii la cele veșnice a mamei Cecilia: „Dragi frați și surori, sunt aici cu fratele vostru Marius. Am vorbit despre multe lucruri. Am vorbit și despre mama voastră, mi-a prezentat-o, iat-o aici (Sfântul Părinte arată fotografia mamei pe care i-am dăruit-o). A fost curajoasă în a vă crește. Întotdeauna, amintirea mamei ajută mult. Pentru aceasta eu vă sunt aproape, pentru că știu că ați suferit mult pentru boala și moartea ei. Mergeți înainte și duceți mereu cu voi moștenirea mamei, moștenirea spirituală, acea tărie pe care o avea ca femeie în a vă crește pe voi toți. Rugați-vă pentru mine și eu mă rog pentru voi. Domnul să vă binecuvânteze pe voi toți! Un an nou fericit!”
La rugămintea mea, mi-a lăsat scris și un gând frumos și plin de afecțiune, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de profesiune religioasă. „Dragă frate, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de Viață Consacrată, îi mulțumesc Domnului pentru vocația ta și mă rog pentru tine. Domnul să te binecuvânteze și Maica Domnului să te ocrotească și, te rog, să nu uiți să te rogi pentru mine. Francisc. 09.01.2021”. Vorbind despre misiune, l-am rugat să îmi dea niște sfaturi pentru a o trăi cât mai bine. „Apropiere. Să fii aproape de oameni, printre oameni. Și apoi milostivire. Să fii mereu milostiv. Să ierți totul!” Mi-a binecuvântat crucea misionară, mi-a pus-o la gât, s-a rugat asuprea mea și mi-a dat binecuvântarea. Apoi a adăugat cu o voce părintească: „După mine, tu te vei descurca bine în Honduras”.
Înainte de a pleca, m-a umplut cu cadouri: rozarii, cărți și iconițe. M-a dus într-o cameră alăturată și mi-a zis: „Ia tot ceea ce vrei”. I-am zis: „Sfinte Părinte, eu merg în misiune și nu pot lua multe cu mine, mă mulțumesc cu ultima carte care a ieșit – Să ne întoarcem să visăm”. Dar Sfântul Părinte, cu multă generozitate și forță de convingere, m-a îndemnat să mai iau și alte cărți. „Sunt pe jos, Sfinte Părinte, nu pot lua multe”. „Nu te preocupa, ia tot ce vrei, voi prevedea eu însumi o mașină care să te ducă acasă” (este vorba de conventul Sfinții Apostoli din Roma, unde eram găzduit). Și așa a fost!
La despărțire, m-a însoțit până la ieșire, ne-am salutat cu drag, iar înainte de a lăsa casa, m-am întors cu dor pentru a-l saluta încă o dată, iar Sanctitatea Sa, nemișcat, însoțindu-mă cu privirea-i senină și caldă, îmi făcea din mână, în semn de drum bun. Da. A fost o întâlnire de suflet, plină de umanitate, căldură, bucurie și pace! O întâlnire între prieteni, sau altfel spus ca una între nepot care a venit să-l viziteze pe bunicul său drag: nepotul i-a povestit despre viața și planurile sale, bunicul l-a ascultat cu atenție, l-a povățuit, i-a satisfăcut toate dorințele, l-a umplut de cadouri, cu grijă a prevăzut să ajungă cu bine acasă, la plecare l-a însoțit până la ușă, l-a salutat cu afecțiune, i-a făcut din mână cu duioșie, grijă și speranță!
Mulțumesc Sfântului Părinte pentru exemplul său de umanitate caldă și frumoasă, de bunătate delicată și gingașă, de sfințenie în umilință și simplitate! Mulțumesc bunului Dumnezeu, care toate le orânduiește spre binele nostru și spre mai mare slavă a sa!
