Papa Francisc: Postul Mare este o călătorie de la sclavie la libertate
17.02.2021, Vatican (Catholica) - Cele 40 de zile din Postul Mare sunt o oportunitate de a trece de la sclavia păcatului la libertatea găsită în reconcilierea cu Dumnezeu, a spus Papa Francisc în Miercurea Cenușii. „Călătoria Postului Mare este un exod de la sclavie la libertate”, a afirmat el pe 17 februarie. „Aceste patruzeci de zile corespund celor patruzeci de ani în care poporul lui Dumnezeu a călătorit prin deșert pentru a se întoarce în patria lor!” Israeliții au avut multe ispite în cei 40 de ani în care au rătăcit în deșert și „așa este și pentru noi”, a adăugat Sfântul Părinte. „Călătoria noastră înapoi la Dumnezeu este blocată de atașamentele noastre nesănătoase, împiedicată de capcanele seducătoare ale păcatelor noastre, de falsa siguranță a banilor și a aparențelor, de paralizia nemulțumirilor noastre”. „Pentru a începe această călătorie, trebuie să desființăm aceste iluzii.”
Pentru a marca începutul Postului Mare, Papa Francisc a celebrat Liturghia pe Altarul Catedrei din Bazilica San Pietro, cu aproximativ 50 de Cardinali și aproximativ 100 de oameni. Tradiția papală este să se celebreze Liturghia din Miercurea Cenușii la Bazilica Santa Sabina de pe Colina Aventină din Roma, după o scurtă procesiune de la biserica Sf. Anselm din apropiere. Din cauza pandemiei actuale, anul acesta Liturghia a fost celebrată în Vatican. În predica sa, Papa Francisc a reflectat asupra îndemnului Sfântului Paul din 2Corinteni de a fi „împăcați cu Dumnezeu”. „Lăsați-vă împăcați: drumul nu se bazează pe forțele noastre; nimeni nu se poate reconcilia cu Dumnezeu cu propriile forțe, nu poate. Convertirea inimii, cu gesturile și practicile care o exprimă, este posibilă numai dacă pornește de la primatul acțiunii lui Dumnezeu. […] Începutul întoarcerii la Dumnezeu este de a recunoaște că avem nevoie de el, avem nevoie de milostivire, avem nevoie de harul său. Aceasta este calea corectă, calea umilinței. Eu simt că am nevoie sau mă simt autosuficient?”, a întrebat Pontiful.
Sfântul Părinte a amintit și de mesajul dat de Dumnezeu prin profetul Ioel: „Întoarceți-vă la mine din toată inima voastră”. „De câte ori, ocupați cu treburi sau indiferenți, i-am spus: ‘Doamne, voi veni la Tine după aceea, așteaptă… Astăzi nu pot, dar mâine voi începe să mă rog și să fac ceva pentru ceilalți'”, a spus Papa. „În viață vom avea mereu lucruri de făcut și vom avea scuze de prezentat, însă, frați și surori, astăzi este timpul de a ne întoarce la Dumnezeu.” A explicat apoi că Postul este mai mult decât micile jertfe pe care le facem: trebuie să înțelegem spre ce sunt orientate inimile noastre și să le întoarcem spre relația cu Dumnezeu. „Postul Mare este o călătorie care implică toată viața noastră, pe noi înșine în întregime. Este timpul pentru a verifica drumurile pe care le parcurgem, pentru a regăsi calea care ne duce din nou acasă, pentru a redescoperi legătura fundamentală cu Dumnezeu, de care depinde totul.”
Istoria fiului risipitor, de exemplu, ne arată că este timpul să ne întoarcem la Tată. „Am căzut: suntem fii care cad încontinuu, suntem ca pruncii mici care încearcă să meargă, dar cad la pământ și au nevoie să fie ridicați de fiecare dată de tata. Iertarea Tatălui ne repune mereu în picioare: iertarea lui Dumnezeu, Spovada, este primul pas al călătoriei noastre de întoarcere.” Și adresându-se preoților a subliniat: „Am spus la Spovadă, vă rog, duhovnicilor: fiți ca tatăl, nu cu biciul, cu îmbrățișarea.” Apoi s-a oprit la modelul leprosului care, vindecat de Isus, s-a întors să mulțumească. „Toți, toți avem boli spirituale, singuri nu le putem vindeca; toți avem vicii înrădăcinate, singuri nu le putem extirpa; toți avem frici care paralizează, singuri nu le putem înfrânge. Avem nevoie să îl imităm pe acel lepros, care s-a întors la Isus și s-a aruncat la picioarele Sale. Avem nevoie de vindecarea lui Isus, avem nevoie să îi punem în față rănile noastre și să-i spunem: ‘Isuse, sunt aici în fața ta, cu păcatul meu, cu mizeriile mele. Tu ești medicul, tu mă poți elibera. Vindecă inima mea.'”
„Postul Mare este o coborâre umilă înăuntrul nostru și către ceilalți”, a spus la final Papa. „Înseamnă a înțelege că mântuirea nu este un urcuș pentru glorie, ci o înjosire din iubire. Înseamnă a ne face mici. Pe acest drum, pentru a nu pierde direcția, să ne punem în fața crucii lui Isus: este catedra tăcută a lui Dumnezeu. Să privim în fiecare zi rănile sale, rănile pe care el le-a dus în cer și le arată Tatălui, în toate zilele, în rugăciunea sa de mijlocire. Să privim în fiecare zi rănile sale. În acele găuri recunoaștem golul nostru, lipsurile noastre, rănile păcatului, loviturile care ne-au făcut rău. […] Să le sărutăm și vom înțelege că tocmai acolo, în găurile cele mai dureroase ale vieții, Dumnezeu ne așteaptă cu milostivirea sa infinită.”
