Arhiepiscopul lituanian Grušas: Trebuie să vestim lumii Milostivirea Divină
07.04.2021, Vilnius (Catholica) - Arhiepiscopul Gintaras Grušas consideră că Lituania are un „mesaj important” pentru omenire. Arhiepiscopul capitalei țării, Vilnius, subliniază că orașul a fost martor la unul dintre cele mai importante evenimente din istoria catolică din secolul al XX-lea. Acolo, călugărița poloneză Sf. Faustina Kowalska a avut multe dintre viziunile cu Isus pe care le-a consemnat în Jurnalul ei. Orașul conține imaginea originală a Milostivirii Divine, singura pe care Sfânta Faustina a văzut-o înainte de moartea ei în 1938, la vârsta de 33 de ani. „Avem Sanctuarul Milostivirii Divine, care este în creștere”, a spus Mons. Grušas într-un interviu pentru CNA. „Mănăstirea în care Sfânta Faustina a trăit și a avut revelațiile este încă deschisă. Este o mănăstire, dar este și un loc de pelerinaj.”
Prelatul a continuat: „Cele patru orașe care sunt asociate Sfintei Faustina – Varșovia, Cracovia, Płock și Vilnius – au primit mandat în timpul canonizării ei de către Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea de a vesti Milostivirea Divină în lume. Drept urmare, în calitate de Episcop de Vilnius, am și eu acest mandat. […] Acesta este un moment de pandemie. A ne ruga pentru milostivirea lui Dumnezeu este atât de important. Dar și faptele de milostivire față de semenii noștri: acesta este un mesaj pe care Papa Francisc îl repetă foarte des și ne tot aduce aminte de el”. Mons. Grušas s-a născut la Washington DC, pe 23 septembrie 1961, într-o familie de origine lituaniană. A petrecut prima jumătate a vieții sale în Statele Unite, implicându-se puternic în organizațiile catolice lituaniene. Conform biografiei sale oficiale, a activat la parohia lituaniană Sf. Cazimir din Los Angeles și în Federația Catolică Ateitis, ocupând și funcția de șef al Asociației Mondiale a Tineretului Lituanian din 1983 până în 1987. A studiat matematică și tehnologia informației la UCLA, înainte de a lucra la IBM.
„Sunt foarte recunoscător pentru experiența mea americană și pentru tot ce mi-a oferit. Sunt, de asemenea, foarte recunoscător pentru moștenirea și rădăcinile mele lituaniene. Și cred că este o binecuvântare să am ambele. Sunt de fapt viziuni destul de diferite despre lume”, a spus el. „Prima mea limbă, totuși, a fost lituaniana. Când m-am născut, mama nu vorbea engleza, deci a fost limba mea maternă într-un sens foarte strict. Sunt așadar foarte mult atât lituanian, cât și american. Gândesc pe două ‘canale’.” Simțindu-se chemat la preoție, Mons. Grušas a urmat teologia la Universitatea Franciscană din Steubenville, Ohio. Apoi a studiat timp de doi ani la Colegiul Pontifical Beda din Roma, adăugând italiană la celelalte trei limbi stăpânite: engleză, lituaniană și franceză. Grušas a fost numit secretar general al comitetului care a pregătit călătoria istorică din 1993 a Papei Ioan Paul al II-lea în Lituania, după hirotonirea sa ca diacon.
Lituania este o țară cu o populație de 2,8 milioane de locuitori care se învecinează cu Letonia, Belarus, Polonia și Kaliningrad. Aproximativ două milioane de lituanieni sunt botezați catolici. Arhiepiscopul a spus că un vizitator în Vilnius, în sud-estul țării, va fi uimit de cultura catolică a orașului. „Mai ales când ești în zona veche a orașului”, a spus el, unde erau 40 de biserici înainte de venirea comunismului în anii 1940. „În spatele Catedralei, în spatele turnului Gediminas, există un deal care are trei cruci albe foarte mari pe el. Au fost înălțate pentru a marca locul martiriului franciscanilor, cu mulți ani în urmă. Au fost printre primii care a venit ca misionari”, a explicat el. „Cele trei cruci au fost aruncate în aer de către guvernul comunist, la începutul lui. Dar au fost reconstruite.”
Asemenea catolicilor de peste graniță, din Polonia, credincioșii lituanieni au rezistat eroic sub comunism. „Biserica a fost în fruntea rezistenței în epoca sovietică. Și rolul Bisericii în istoria Lituaniei este foarte profund”, a spus Mons. Grušas. După înființarea Republicii moderne Lituania în 1918, au avut loc alegeri pentru Adunarea Constituantă a Lituaniei. Prelatul a menționat că o parte semnificativă a membrilor adunării au fost preoți catolici. Acest precedent i-a determinat pe Episcopii țării să precizeze că preoții nu pot candida la alegeri atunci când țara și-a revendicat independența în 1990. Mons. Grušas a explicat că atunci când Moscova a încercat să își reafirme controlul în 1991, doi parlamentari au luat în secret exemplarul original al Actului de Reînființare a statului Lituania și l-au încredințat Cardinalului Vincentas Sladkevičius de Kaunas.
Grušas a fost hirotonit preot la 25 iunie 1994, la Catedrala din Vilnius. A început să lucreze ca secretar general al Conferinței Episcopilor Lituanieni. După ce s-a întors la Roma pentru a obține doctoratul în dreptul canonic, a fost numit rector al Seminarului Sf. Iosif din Vilnius. În 2010, Papa Benedict al XVI-lea l-a numit Episcop al ordinariatului militar al Lituaniei. Trei ani mai târziu, Papa Francisc l-a numit Arhiepiscop de Vilnius, în locul Cardinalului Audrys Bačkis, cel care l-a hirotonit în preoție. A fost instalat pe 23 aprilie 2013, în sărbătoarea patronului Arhidiecezei, Sf. Gheorghe. Centrul de cercetare Pew a raportat în 2018 că Lituania este 74% catolică, dar doar 10% dintre catolici participă la Liturghie săptămânal. Întrebat dacă această cifră de participare la Liturghie este corectă, Mons. Grušas a spus că depinde de sezonul și regiunea Lituaniei.
„Vilnius este în mare parte un oraș universitar”, a spus el. „Avem o populație de aproximativ 550.000 de oameni. Aproape 20% dintre ei sunt afiliați unor colegii și universități, fie studenți, fie profesori. Deci avem o prezență mai mare aici, în oraș.” Cifrele prezenței la Liturghie sunt parțial o consecință a vremurilor sovietice, când oamenii erau obligați să lucreze duminica. Pentru a participa la biserică fără a suporta pedepse, catolicii trebuiau uneori să călătorească într-un alt oraș în care nu puteau fi identificați. Criza coronavirusului a avut, de asemenea, un impact semnificativ asupra participării la Liturghie. „După primul val, care a fost din primăvara trecută până în vara anului trecut, prezența la Liturghie a rămas probabil la jumătate din ce a fost”, a spus prelatul.
